Vezi un pom uscat, care nu mai e bun pentru nimic altceva decât pentru a fi pus pe foc.

Înţelege că asemenea este şi sufletul omului păcătos, în care nu se găseşte credinţa cea vie dimpreună cu roadele ei şi a cărui săvârşire va fi tăierea şi focul iadului celui veşnic.

„Tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc” (Matei 3, 10).

Această întâmplare îţi slujeşte drept prilej de a-ţi îndrepta ochii spre sufletul tău, cercetând dacă nu cumva se află şi el într-o asemenea stare jalnică, şi de a te ruga lui Hristos-Dumnezeu, Care şi pe cei morţi îi învie, să ţi-l umple cu viaţă şi să ţi-l adape cu roua harului Său întru creşterea roadelor celor duhovniceşti.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 61)