În vremea aceea, umblând pe lângă Marea Galileei, Iisus a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci erau pescari. Și le-a zis Iisus: Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni. Și îndată, lăsând mrejele, au mers după El. Iar El, mergând puțin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui. Și ei erau în corabie, dregându-și mrejele. Și i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie cu lucrătorii, s-au dus după El. Au venit în Capernaum și, îndată intrând, sâmbăta, în sinagogă, Iisus îi învăța. Și erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor. (Marcu 1, 16-22) (Marți în săptămâna a 12-a după Rusalii)

Scrierea Sfântului Marcu este mai succintă, chiar de-a dreptul telegrafică pe alocuri, în comparație cu celelalte Evanghelii. După un început brusc care nu are de-a face cu Nașterea Domnului, ca la Matei, ci cu Botezul Său la Iordan urmat de plecarea Sa în pustiu, unde a stat timp de 40 de zile postind, doar pe scurt cel de-al doilea Evanghelist mai relatează că Sfântul Ioan a fost închis de Irod și imediat după aceasta trece la activitatea misionară a Domnului Iisus, amintind de începerea propovăduirii Evangheliei de către El. Ca și ceilalți sinoptici, Sfântul Marcu atestă că Domnul își începea cuvântul cu expresia: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor!”, specifică și lui Ioan. Iar apoi, imediat, notează că învățătura mântuitoare a început a fi propovăduită de Iisus pe malul Mării Galileii, acolo unde erau pescari și primii chemați dintre Apostoli. 

Greu de înțeles cum anume cineva, aflat în toiul lucrului său cotidian, fiind chemat să lase toate și să-i urmeze unui trecător, ascultă acest îndemn. Faptul că mai întâi Simon și Andrei au lăsat mrejele, apoi alți doi frați, Ioan și Iacov au lăsat nu doar lucrarea pescărească, ci și pe tatăl lor, devine inteligibil numai dacă se citește textul întregitor de la Sfântul Evanghelist Ioan (1, 36-40). De aici reiese că aceștia, cel puțin Andrei și Ioan, fuseseră în ucenicie mai devreme la Ioan Botezătorul și au avut o convorbire cu Domnul Iisus încă de la vremea Botezului de la Iordan. Acea convorbire, despre conținutul căruia nu se cunoaște nimic, trebuie să fi fost atât de convingătoare încât acum, când Domnul le-a zis că îi va face pescari de oameni, nu a mai fost nevoie de explicații. Ceea ce subliniază Evanghelistul nu este însă ce anume i-a convins pe pescari să lase toate și să plece după Iisus, ci, dimpotrivă, atitudinea acestora de a lăsa îndată mrejele. Nu au stat să meargă la mal sau să încredințeze altora plasele cu pește și corabia, să își ia rămas bun de la rudenii sau cunoscuți, ci îndată au mers după El. Desigur, aceasta nicidecum nu trebuie interpretat ca și cum Simon, viitorul Petru și Andrei au încheiat-o pe veci cu pescăria, ci că au mers acolo unde mergea și Iisus. La rândul Său, nici Domnul nu a plecat deodată în altă cetate sau altă țară, ci ucenicia primilor Apostoli a însemnat o perioadă de conviețuire, de acomodare, de ascultare și acumulare a învățăturii Evangheliei. 

Așadar, după Simon și Andrei, ceilalți doi frați, Ioan și Iacov, fiind la dres mrejele, au procedat exact la fel la chemarea Domnului Iisus. În schimb, ei l-au lăsat pe tatăl lor cu lucrătorii în corabie. De aici reiese că ei erau mai înstăriți, iar tatăl lor era proprietarul unei corăbii care avea mai mulți lucrători sau angajați. Desigur, în cazul lor se poate presupune același lucru: că nu l-au părăsit pe tatăl lor definitiv, ci au mers probabil într-un loc unde Hristos a început să le vorbească, poate o casă sau chiar o sinagogă de acolo.

Versetul următor arată că locul în care s-au dus era orașul Capernaum. Știm că atât Petru și Andrei, cât Ioan și Iacov erau originari din satul pescăresc Betsaida, iar Capernaum, centrul orășenesc al zonei, se afla la foarte mică distanță, așa încât se poate imagina că au mers direct acolo, ca și într-un târg unde vine mai multă lume și, desigur, se poate începe propovăduirea cuvântului Evangheliei. Au ajuns în oraș într-o zi de sâmbătă și au intrat îndată în sinagogă, adică la slujba săptămânală, așa cum se întâmplă cu noi, creștinii, duminica la biserică. Iar în timpul slujbei Iisus a luat cuvântul, citind din textele Legii și dând învățături bune, astfel încât a fost foarte apreciat. Cuvintele Evanghelistului sunt: „Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor”. Aceasta înseamnă că Iisus nu interpreta Tora după metoda de interpretare obișnuită. Altfel spus e ca și cum azi ar veni cineva și nu ar predica în biserică după calapodul predicilor obișnuite care ajung uneori banale prin repetiția ideilor, așa încât oamenii nu se mai folosesc de cuvânt. Însă Domnul învăța „ca unul care are putere”, adică era foarte convingător. Așadar, înainte de a săvârși vreo minune, Domnul convingea pe iudei prin puterea cuvântului. Astfel i-a convins și pe primii ucenici.