apreciere

Soția – temelie în drumul spre succes al soțului

S-a observat în numeroase rânduri că într-o familie fericită, dacă soţul a atins anumite înălţimi, pentru el lauda soţiei e mai presus decât toate premiile şi decoraţiile: el îi dedică, s-ar putea spune, realizările sale. Dacă este mare maestru, campion mondial, şi toţi îl poartă pe braţe, dar soţiei îi e totuna cu ce se ocupă el (aşadar, nu-l iubeşte), va fi fericit? Nu cred!

Soțul are nevoie de apreciere din partea soției

Aşa este natura bărbatului. Pentru a-l determina să facă ceva trebuie acţionat nu prin presiune, ci printr-o motivaţie pozitivă. El trebuie să ştie că gestul lui va fi apreciat, că soţia îi va fi recunoscătoare, că îl va aprecia ca bărbat. Multe femei nu îşi dau seama de acest lucru şi prin pretenţiile lor exagerate faţă de bărbat îşi distrug singure căsnicia.

Copilul față în față cu provocările vieții

Atât plăcerile, cât şi reuşita sunt necesare pentru a-l încuraja pe copil în ceea ce face şi a-i oferi prilej de destindere – dar el trebuie să facă faţă şi încercărilor, trebuie să i se ofere şi şansa de a-şi lărgi propriile capacităţi şi chiar de a trece prin experienţa eşecului. Din punct de vedere duhovnicesc trebuie să învăţăm ce înseamnă răbdarea, puterea de îndurare, lucruri care creează neplăcere şi umilinţă.

Cinci metode simple pentru încurajarea copilului

Să nu comparăm copilul cu alți copii și să nu-i accentuăm insuccesele. Dimpotrivă, trebuie remarcate succesele, lăudate virtuțile și trebuie să credem în el atât de puternic, încât să fie pătruns de această credință.

Copiii au nevoie să vadă că părinții apreciază corect purtarea lor

Copiii au nevoie, înainte de orice altceva, de dragoste necondiționată de la părinți. Și chiar dacă greșelile nu le rămân nepedepsite, bunătatea comportamentului lor le va aduce mângâiere și răsplată.

Cinci motive să nu spui în exces „foarte bine”

Probabil că se ştie deja despre importanţa iubirii necondiţionate cu care e nevoie să ne creştem copiii. În articolul său, „Five Reasons to Stop Saying Good Job!”, un speaker pe teme de educaţie, comportament şi parenting din America, Alfie Kohn, autor a douăsprezece cărţi pe aceste teme, arată cum să nu cădem în capcana iubirii condiţionate faţă de copii.

Bărbații vor să fie iubiți și apreciați pentru ceea ce sunt

Pentru bărbat, lauda din gura femeii iubite, recunoştinţa pentru ceea ce a făcut el pentru ea (chiar dacă-i vorba de ceva mărunt) sunt mai presus de orice premii şi recompense ‒ şi o femeie înţeleaptă ştie prea bine acest lucru. E foarte important ca el să simtă că este iubit nu pentru un lucru anume, ci aşa cum este, pentru el însuşi: bărbatul este în stare de multe pentru asta.

Legătura dintre stima de sine și dobândirea independenței în adolescență

Independenţa se leagă strâns de preţuirea de sine. Cu cât adolescentul o câştigă mai mult pe a doua, cu atât scade tensiunea pentru dobândirea celei dintâi. Preţuirea de sine creşte odată cu susţinerea părinţilor şi se mişcă în ceea ce este firesc, dar scade cu presiunea datorată mesajelor negative primite despre sine însuşi. Desigur, lipsa preţuirii de sine a părinţilor va fi, cu siguranţă, transmisă mai departe şi adolescentului.

Relaţiile toxice – o capcană din care poţi ieşi

Oamenii interacţionează unii cu alţii în cadrul relaţiilor sociale pentru a-şi împlini nevoi precum cea de recunoaştere, de comunicare, de întrajutorare, de apartenenţă. Facem anumite gesturi în relaţia cu ceilalţi – oferim ajutor, atenţie, apreciere – în speranţa de a primi aceleaşi lucruri în schimb. Deşi pare o perspectivă pragmatică, lipsită de valoare umană, aceasta nu este în mod automat o viziune negativă.

Cât de plin este „rezervorul tău de iubire”?

Oamenii îşi stabilesc în general „plase de siguranţă” în interacţiunile cu semenii lor. În perioadele dificile, în care simt că se prăbuşesc și nu au punct de sprijin, se aşteaptă de multe ori să găsească siguranţă tocmai în aceste relaţii de prietenie, de familie, cu părinţii, soţul sau soţia, cu copiii. Nădejdea, întreţinută uneori în baza criteriului reciprocităţii, este aceea că, la nevoie, cei dragi vor face pentru noi ceea ce am fi făcut noi pentru ei sau, mai bine zis, ceea ce credem noi că avem nevoie în acele momente.

Pagini