ascultare
 

Modul în care trăim poate fi cea mai frumoasă mulțumire pentru iubirea lui Dumnezeu

Să zâmbiți cu bucurie și veselie, pentru duhovnicească mângâiere, dar iarăși să vă întristați pentru mai multă înfrânare și pe nici una din cele două să nu le vătămați prin lipsa de măsură a celeilalte. Adunați-vă unii cu alții în unime de suflet. Iubiți-vă unii pe alții. Dați-vă silința pentru o viețuire potrivită lui Dumnezeu.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica și viaţa sa plină de înfrânări

În vara anului 1817, Sfântul Calinic n-a mâncat pâine deloc, timp de 40 de zile, nici legume fierte la foc. Numai seara, după apusul soarelui, mânca câte o felie de pepene şi fructe crude, ca să-şi potolească slăbiciunea firii şi să nu calce porunca stareţului.

Chilia Sfântului Grigorie Palama de la Marea Lavră

Pe cărarea dintre Mănăstirea Marea Lavra şi colina „Ţamakis”, prin văi şi povârnişuri împădurite şi stâncoase, se găseşte Kathisma Sfântului Sava. În această chilie s-a nevoit Sfântul Ierarh Grigorie Palama, în viaţă ascetică de trezvie şi rugăciune.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Păcatul ne prinde în capcana plăcerii

Păcatul presupune întotdeauna o plăcere aparentă, apare ca un trandafir care ascunde mulţi ghimpi. 

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Să ne trăim viaţa în ascultare duhovnicească!

Cea mai uşoară şi sigură cale de mântuire este a celui ce trăieşte toată viaţa în ascultare, adică face toate cu sfat şi binecuvântare, cu rugăciune şi întrebare.

Episcopul Chesarie, ctitor al Eparhiei Buzăului

Acest neobosit episcop şi credincios păstor al Bisericii lui Hristos a purtat permanent grijă de fiii săi duhovniceşti, zidindu-le lăcaşuri, dându-le preoţi buni, cercetându-i personal şi hrănindu-i cu cărţi de învăţătură şi cuvinte părinteşti. Iar ca ucenic al unui mare episcop ‒ Iosif al Argeşului ‒, a ridicat şi el nu puţini ucenici şi fii sufleteşti, dintre care cel mai renumit a fost ierodiaconul Iosif Naniescu, venerabilul mitropolit al Moldovei de mai târziu.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – despre chemarea pentru viaţa monahală

Unii vin la mănăstire că văd slujbe frumoase, sau la îndemnul unor rude, sau din sărăcie în familie, sau că sunt puţin bolnavi, sau că nu se înţeleg în casă, sau ca să se pocăiască de păcatele tinereţii, sau ca să ajungă preoţi, sau din alte pricini. Însă cel mai bine este când vine omul chemat de Dumnezeu, prin glasul stăruitor al conştiinţei şi cu binecuvântarea duhovnicului său. Aceasta este cea mai frumoasă chemare de Sus la viaţa îngerească!

Cum să fac față provocărilor și dezamăgirilor vieții contemporane?

Poate că fiecare dintre noi ar trebui să-şi însuşească şi să practice rugăciunea lui Iisus, atât cât îi stă în putinţă, aceasta învăţându-ne cum să ne rânduim întreaga viaţă duhovnicească: când să vorbim şi când să nu vorbim, când să ne rugăm şi când să ne întrerupem rugăciunea pentru a veni în ajutorul aproapelui nostru.

Două surori monahii de la Mănăstirea Văratec, unite în viață și nedespărțite de moarte (Protosinghelul Calinic Prisecaru)

Sunt maici de rugăciune, nelipsite de la biserică; fac milostenie, postesc mult, citesc la Psaltire, practică rugăciunea minţii, se spovedesc mai des şi au grijă de suflet. Însă, majoritatea au o viaţă duhovnicească ascunsă. 

Cuviosul Iosif Pustnicul, mare ctitor şi duhovnic al Mănăstirii Văratec

În 1785 se retrage iarăşi la linişte în pădurile Văratec, ajutând la întemeierea mănăstirii cu acelaşi nume, împreună cu schimonahiile Olimpiada şi Nazaria. După ce formează o obşte de peste 200 de călugăriţe, pe care le povăţuieşte duhovniceşte mai bine de 30 de ani, Cuviosul Iosif Pustnicul se mută în odihna lui Hristos, în anul 1828, şi este înmormântat în biserica mare ctitorită de el.

Pagini