blândeţe

Smerenia înseamnă mântuire

Desăvârșirea vieții creștine nu stă în învierea morților, nici în facerea de minuni, nici în vindecarea bolnavilor și a celor neputincioși – puterea deplină a credinței stă în smerenia desăvârșită.

Ceea ce facem, nu pentru slavă sau pentru „mulțumesc”, are preț

Trebuie să știm că, dacă ne vom face datoria cu cinste, cu noblețe, cu punctualitate, în toate detaliile, nu vom primi niciodată vreo răsplată, nimeni nu ne va ridica în slăvi.

Lăsați formalismul, Hristos așteaptă să fim firești și sinceri

Oare când ne vom apropia de Dânsul ca de un prieten adevărat? Însă noi nu ne apropiem de El astfel, ci stingheriți, parcă cu răceală; și când ne rugăm, și când facem un bine, suntem parcă peste măsură de formali. Iar El vrea să fim firești. Ne-a arătat aceasta prin felul în care a trăit printre noi: simplu, smerit și blând.

Monahul Silvestru Ailincăi, cel pe care îl trezea Maica Domnului la rugăciune

Pe când erau cu toţii la Utrenie şi se cânta „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...”, părintele Silvestru făcea metanii după obicei la icoana Maicii Domnului. Apoi a rămas în genunchi, cu fruntea la pământ. Părinţii credeau că l-a furat somnul. La sfârşitul slujbei au vrut să-l trezească, dar, o, slăvită minune! Părintele Silvestru îşi dăduse duhul înaintea icoanei Preasfintei Fecioare!

Blândeţea şi exemplul personal – cele mai bune metode de educaţie

Foarte important este să-i dai exemplu de viaţă. Pentru că el ştie să vorbească, nu l-ai învăţat tu să vorbească, dar te-a auzit pe tine vorbind în casă şi a învăţat şi el. Şi-ţi învaţă şi faptele tale. Deci să fii exemplu, acesta este cel mai mare lucru! 

Sfântul Tihon din Zadonsk – drumul spre sfințenie

Orfan de mic, a lucrat cu ziua pentru a-și câștiga pâinea, apoi a devenit călugăr și episcop. Spre sfârșitul vieții, purtând fără cârtire boala, dormea pe un covor, împărțind toată pensia și darurile, iar într-o noapte Mântuitorul i S-a arătat însângerat și acoperit de răni. Având darul lacrimilor, Sfântul Tihon a petrecut în nevoință până la finalul vieții, neluând în seamă insultele celor ce-l disprețuiau. În ultimii patru ani, a ales să se zăvorască, pentru a fi cu totul atent la iubirea Domnului.

Când buzele vorbesc de bine, iar inima taie și spânzură

„Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeți”; „cu gura lor mă binecuvântau și cu inima lor mă blestemau” (Psalmul 54, 24; 61, 4), ne spune Prorocul David despre buzele viclene care pot rătăci sufletul nostru.

Iubirea – izvor al faptelor bune

Iubirea este izvor de fapte bune, energie care nu seacă și nu obosește. Din această stare izvorăște râvna pentru nevoințe, după cum mai izvorăște și din teama de chinurile veșnice.

„Părinţii care nasc copii şi-i educă să fie cuminţi umplu Raiul de sfinţi” - Părintele Arsenie Papacioc

Părinţii trebuie să se bucure la vederea copiilor când intră în casă. E aici problema libertăţii fiului care are tendinţa să facă ce vrea, nu ce trebuie. Copilul este neformat, dar poţi întrezări şi câte ceva neprevăzut, care te surprinde: „Măi, ia uite ce a spus copilul acesta!”. Trebuie să-l înţelegi. Eu cred că blândeţea este fundamentală în educaţie. Blândeţea dă rezultatele cele mai bune. Repet, numai ea prinde în adânc.

Ioan Iacob Hozevitul – rămas orfan, crescut de bunica văduvă și ajuns sfânt

„Dragul meu, tu nu ştii durerea din casa noastră. Nu sunt eu mama ta! Ea a decedat când tu aveai numai şase luni, iar tatăl tău a murit în război, când erai de trei ani. Eu sunt bunica ta, iar bunicul tău s-a dus la Cer demult. Fiind văduvă, voiam să mă duc la mănăstire dar, văzând că ai rămas orfan de părinţi, am renunţat ca să te cresc pe tine.”

Pagini