blândeţe

„Iubiţi-vă unul pe celălalt” – Dialoguri la Athos

Iubirea aceasta este canonul şi legea necesară a vieţii, a unităţii, a armoniei, care sfârşeşte în Dumnezeu şi se face precum este Dumnezeu, nemuritoare şi veşnică. Prin mijlocirea ei reuşim să dobândim armonia căsătoriei din această viaţă până în veşnicie, de vreme ce Dumnezeu, atotiubirea, descoperă că „Eu sunt voi şi voi veţi fi vii” (Ioan 14, 19) şi „Unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu” (Ioan 12, 26).

Ce putere dobândim atunci când renunțăm la egoism?

Printr-un asemenea suflet care, în locul egoismului, se umple de darurile Sfântului Duh, Dumnezeu lucrează, zidește, dărâmă și arde puterile vrăjmașe – așa cum un electrician se folosește de aparatul său electric de sudură.

Dumnezeu ne dă nouă ceea ce vedem noi în aproapele

De regulă, asceții care au căzut în păcate mari, despre care ne mărturisesc patericele, au ajuns la aceasta din cauză că judecau pe alții. Dumnezeu dă această lecție pentru a ne dezvăța să judecăm păcate străine.

Pentru purtarea ta blândă față de soţia ta, te aşteaptă răsplată de la Dumnezeu

Soția este parte din tine şi alcătuiţi împreună un trup. Dragostea pentru ea trebuie să-ţi fie mai scumpă decât orice. De vreme ce toţi trebuie să ne purtăm poverile unul altuia, cu atât mai mult soţul trebuie să poarte poverile soţiei. 

Protosinghelul Vichentie Mălău – stareţul nevoitor, mereu senin și milostiv

De vedea vreun părinte sau frate trist şi abătut, îndată îl întreba cu blândeţe: „De ce eşti supărat, mata, frate? Ai nevoie de ceva?”. Apoi lăsa slujba, chema pe frate la chilia lui şi îi dădea un cuvânt de mângâiere, o carte bună, bani pentru haine, ceva de mâncare sau din darurile aduse de la biserică, apoi îl libera cu pace. Însă vin nu dădea nimănui la chilie, ca să nu-l ducă în ispită.

Nu crezi că există iad și Rai?

Dumnezeu este nemuritor, dar și omul este nemuritor după har. Prin urmare, nemuritor va fi și în iad. Pe lângă aceasta, Raiul și iadul le trăiește sufletul într-un anumit grad încă din această viață, potrivit cu starea în care se află.

Cela ce miluiește pe săraci, împrumut dă lui Dumnezeu

Nu osândesc pe cei bogați, ci pe cei nemilostivi și neomenia lor o mustru, pentru că, având un ajutor de mântuire ca acesta, adică milostenia, prin care tot păcatul se pierde, au trecut cu vederea o atât de mare facere de bine.

Protosinghelul Nicodim Măndiţă – din rugăciune se nasc faptele bune

„De vă veţi lumina mintea cu cuvântul lui Dumnezeu, atunci veţi fi capabili să duceţi o viaţă plină de fapte bune şi folositoare. De vă dau să postiţi mult şi să faceţi metanii, nu vă cunosc puterea. De vă dau să faceţi milostenie, nu vă cunosc starea materială. Şi dacă nu vă miluiţi mai întâi sufletul vostru, ci îl lăsaţi flămând, ce folos mai are milostenia? De aceea, întâi luminaţi-vă mintea cu rugăciunea şi cu cuvântul lui Dumnezeu, şi apoi postiţi şi faceţi milostenie.” (Părintele Nicodim Măndiţă)

Blândețea, virtutea de care se tem cel mai tare dracii

Este esențial să înțelegem și să cultivăm blândețea. Ea este soră bună cu discernământul (dreapta socoteală). Poți avea o mie și una de virtuți, cu toate acestea, lesne te vei abate de pe Cale dacă nu le ai pe cele două.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Păcatul ne prinde în capcana plăcerii

Păcatul presupune întotdeauna o plăcere aparentă, apare ca un trandafir care ascunde mulţi ghimpi. 

Pagini