„Dumnezeu cere de la noi rugăciune și ascultare de cei mai mari, credință și încredere în El și-n puterea Sa. Ieși la ascultare, ieși la treabă ‒ tot timpul să ai rugăciunea în gură, să nu-ți lipsească din gând și din gură: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa! Acestea-s cuvinte pe care trebuie să le ai în mintea ta, în gândul tău, în inima ta totdeauna”, spune Maica Iuvenalia de la Mănăstirea Durău.
Cunoașteți, fiilor, și recunoașteți, și trezviți-vă și veniți toți la ceea ce ați făgăduit, să vă spălați păcatele, să vă sfințiți, să vă luminați, să vă desăvârșiți, să vă îndumnezeiți, să moșteniți Împărăția cerurilor. Da, vă rog să nu se arate deșartă osteneala voastră! Cât de mult v-ați căznit și vă căzniți! Cât ați postit și postiți! Cât de mult ați privegheat și privegheați! Cât de mult ați fost pedepsiți și sunteți pedepsiți! Câte ați purtat și purtați! Câte ați înfăptuit și înfăptuiți! Să nu cumva pentru traiul căldicel și pentru o plăcere vremelnică să pierdeți faptele voastre bune greu dobândite și greu adunate și pentru care v-ați rugat mult!
Vlad întreabă:
Maria întreabă:
Foarte puțin cunoscut în literatura teologică românească, Sfântul Ioan al Evhaitelor, sau Ioan Mavropous, este un important teolog, poet, umanist bizantin, trăind în secolul al XI-lea, pomenit pe 5 octombrie, în ziua trecerii sale la Domnul. Este în același timp, în ordine cronologică, ultimul mare imnograf bizantin. Anul morţii sale rămâne neștiut – ultimele ipoteze ale bizantinologilor înclină spre anii 1081-1089 – și tot necunoscut rămâne și anul nașterii. Cel mai cunoscut fapt despre viața sa, și cam singurul menționat până acum în limba română, este aportul său semnificativ la instituirea sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi, prăznuiţi până astăzi pe 30 ianuarie.
Pagini
