„Duhovnicul este cel care urmărește ca ucenicul să-și lucreze talanții, chiar și în monahism. Mai întâi trebuie să aibă discuții cu acea persoană, pentru a-i cunoaște toată viața, din copilărie. În momentul în care a cunoscut-o foarte bine, începe creșterea duhovnicească. Iar în mănăstire, creșterea duhovnicească se face foarte frumos cu respectarea unui program de chilie strict”, afirmă părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița. În cele ce urmează, sfinția sa ne-a împărtășit câteva gânduri despre relația duhovnic-ucenic și despre finalitatea acesteia, care ar trebui să fie unirea cu Dumnezeu a celui din urmă.

Obligația primă a duhovnicului este să sesizeze la ucenicul său monah talanții sădiți de Dumnezeu, pentru a-l determina să-i lucreze liber și cu mare bucurie, nu că vrea monahul, ci fiindcă vrea Dumnezeu prin duhovnic.

Dar cum descoperă duhovnicul talanții? De pildă, poate să-i spună: „La chilie ai un timp de pravilă, dar acest timp de pravilă aș dori eu, ca stareț (căci starețul trebuie să-i fie duhovnic), să-l împarți în trei: o treime pentru studiu duhovnicesc, o treime pentru metanii sau închinăciuni cu rugăciunea „Doamne Iisuse” și o treime cu pravilă citită din cărți – din Ceaslov, Psaltire”. (Starețul este dator să recomande lecturi potrivit nivelului fiecăruia, fiindcă omul este ființă unică. Duhovnicia cu șabloane nu dă roade.) Iar când ucenicul vine la spovedit, îl întreabă: „Cum merge studiul? Cum merge rugăciunea «Doamne Iisuse»?”

„Pentru ce ai dor mai mare, cu aceea să începi”

Iată un exemplu, ca să înțelegeți mai bine: „Părinte, să știți că nu mi-am făcut canonul./ Dar de ce?/ Am început studiul duhovnicesc și citind cartea pe care mi-ați recomandat-o, m-am trezit la un moment dat, fără să-mi dau seama, că ud cartea cu lacrimi și a trecut timpul și n-am mai făcut nici Doamne Iisuse, nici pravilă citită”. Starețul a înțeles și îi răspunde: „Asta este mai mult decât o rugăciune; este tocmai unirea cu Dumnezeu”. În acel moment, el a descoperit în el ceva, ceva veșnic și așa îl faci liber. Și îi spui ucenicului: „Pentru ce ai dor mai mare, cu aceea să începi. Dacă-ți place mai mult să zici Doamne Iisuse, cu aceasta să începi. Dacă ți-e dor să citești pravila din Ceaslov, cu asta începi”. Și Duhul lucrează.

Canoanele, rânduielile acestea privind programul de chilie nu-s cazone. Nu sunt făcute ca să desființeze voința omului. Sunt astfel întocmite tocmai pentru a-l face pe om liber. În momentul în care ucenicul, făcând studiu duhovnicesc, ajunge în situația expusă mai sus, el e deja total liber, s-a unit cu libertatea absolută, care este Dumnezeu. Deci duhovnicul este cel care îți descoperă talanții sădiți în tine și te ajută să-i lucrezi, concluzionează părintele Luca.