căsătorie

Neînțelegerile dintre soți – cum le depășim?

Când unul dintre soți are momente de slăbiciune umană și devine irascibil, bănuitor, leneș sau indiferent, bine ar fi ca amândoi să se uite pe sine pentru a putea privi în celălalt. Chiar cuvintele „mă uit la tine” trimit la o uitare de sine. Ca să pot să te privesc numai pe tine, trebuie să „mă uit” pe mine.

În ziua nunţii aţi jurat să fiţi împreună „la bine şi la rău”

În ziua nunţii voastre aţi jurat să fiţi împreună „la bine şi la rău”. Soţul care uită asta poate face mai mult rău în viitor, decât crede el că ar face astăzi deschizându-se şi împărtăşindu-i soţiei toate problemele sale. Regula care trebuie să rămână este că problemele trebuie împărtăşite între soţi.

Care este secretul unei căsnicii fericite și îndelungate?

Cele două atribute esențiale ale dragostei care durează sunt respectul pentru celălalt și sacrificiul personal. 

Ai grijă, mulți vor doar puțină „carne”! ‒ scrisoarea Maicii Gavrilia către o fată a zilelor noastre

Ai grijă! – până va veni vremea când vei fi sigură de dragostea pe care tu şi alesul inimii tale o aveţi unul pentru celălalt. Nu te pripi! Sunt mulţi care îşi doresc doar puţină „carne”, poate pentru că ei înşişi nu au mai mult de oferit. Atunci când un tânăr te va iubi cu adevărat, îţi va iubi sufletul; şi tu îl vei iubi pe al lui. Apoi, nu vei mai avea nevoie de nimic. Pentru că amândoi veţi simţi că legătura dintre voi este sfântă, pe măsură ce vă veţi cunoaşte unul pe celălalt. 

Cum împăcăm logica feminină cu logica masculină

Pentru bărbaţi, unele concepţii şi raţionamente ale femeilor par ridicole, banale şi mărginite, însă acestea sunt adesea mult mai apropiate de viață și de realitate decât construcţiile raționale şi logice ale bărbaţilor.

„Nu este mai mare nenorocire pentru familie decât păcatul infidelităţii”

Căderea exte­rioară în infidelitate este pregătită de căderea lăuntrică de la Dumnezeu şi de la dreptatea Lui, de refuzul de a purta crucea credinţei şi credincioșiei, pe care soţii şi-o iau la cununie.

Prin rugăciune, familia devine casă a lui Dumnezeu

Sunt sfințite toate: osteneala pentru întreținerea familiei, treburile de zi cu zi, tandrețea dintre soți; după cuvântul Apostolului.

„Tu stai şi fierbi cafeaua aici, iar soţul tău îşi îngroapă soţia. Fugi repede acolo!”

„Oh, frumoasa mea, spuse Xenia adresându-se fetei, tu stai şi fierbi cafeaua aici, iar soţul tău îşi îngroapă soţia în Ohta. Fugi repede acolo!”

„Vina” şi „dreptatea” în căsnicie

Odată, a venit la Colibă cineva care mi-a spus că are probleme cu femeia lui. Ajunseseră la divorţ, nu voiau să se vadă unul cu altul. Amândoi erau învăţători şi aveau doi copii. Nu mâncau niciodată acasă. După ce terminau serviciul, unul mânca la un restaurant, celălalt la altul, apoi luau câteva sandvișuri pentru copii, iar sărmanii copii, atunci când se întorceau părinţii lor acasă, se duceau şi căutau prin buzunare şi prin genţi să vadă ce le-au adus să mănânce. Sufereau o mare dramă.

Familia creștină este sfințită și ocrotită de harul lui Dumnezeu

Săvârşirea nunţii alcătuieşte o Taină, prin care este pecetluită făgăduinţa credincioşiei veşnice şi este sfinţită legătura căsătoriei; din clipa venirii lor pe lume şi în tot răstimpul educării lor, copiii sunt puşi sub ocrotirea şi călăuzirea Bisericii.

Pagini