căsătorie

„Este nevoie ca soţul să-și manifeste practic dragostea pentru soţia lui” (Gheron Iosif Vatopedinul)

Manifestarea iubirii soţului faţă de femeia sa nu este exagerare, nici făţărnicie, pentru că numai în căsătoria legitimă se poate manifesta dragostea curată şi adevărată, atâta timp cât „cei doi vor fi un singur trup”. Cel mai bun mod de îmblânzire a geloziei femeieşti este practic manifestarea curată şi cu fapta a dragostei soţului faţă de femeia sa. Îl sfătuim în special pe bărbat, în calitatea sa de cap al familiei, să nu trădeze iubirea şi legătura cu soţia sa.

Este posibilă în căsătorie adâncirea vieţii duhovniceşti?

Participarea la toate aspectele vieţii Bisericii, incluzând mersul cu regularitate la biserică şi participarea la Sfintele Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei, citirea deasă a Sfintelor Scripturi şi postul ţinut după îndrumările Bisericii sunt câteva dintre căile de sporire duhovnicească în căsătorie.

De ce nu-și găsesc unii jumătatea?

Este posibil ca necăsătorindu-te să te ferească Dumnezeu de necaz. Dar corect este ca noi să ne rugăm: „Doamne, în problema mea, vezi Tu cum faci! Fă ceva în folosul meu”.

Când cerem binecuvântarea părinților?

Cunosc familii creştine în care fiul sau fiica, ieşind afară, plecând la facultate iau binecuvântare de la mama sau de la tata, ceea ce oferă relaţiei lor o căldură şi o apropiere deosebită, dar apără şi copilul.

Familia ‒ dragoste, angajament şi asumare

Doamnelor, nu v-aţi căsătorit cu un ghicitor, ci cu un om obişnuit, chiar dacă vedeţi ceva special în el. De aceea, trebuie să-i comunicaţi nevoile voastre. Domnilor, nu v-aţi căsătorit cu o femeie omniscientă, ci cu una care vă întreabă mereu: „La ce te gândeşti?”. Dacă ne dorim succes în căsnicie sau în prietenie, trebuie să ne comunicăm într-un mod foarte clar aşteptările.

Cununia la biserică ‒ o „bifăm” sau o înțelegem ca Taină pentru veșnicie?

Cununia la biserică nu este doar o „superstiție” care trebuie „bifată” pentru ca mirilor să le meargă bine în viață, ci este elementul fără de care nunta rămâne o petrecere între prieteni și rude. Binecuvântarea care se revarsă aspura mirilor prin Taina Cununiei îi unește pe aceștia pentru veșnicie.

Consecinţele ascunse ale concubinajului

Creşterea gradului de coabitare este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai semnificative schimbări demografice ale secolului, în ceea ce priveşte familia (Smock, 2000). Totuşi, în ţări mult mai avansate decât România, s-a constatat deja, în cercetări de la începutul acestui secol, că trăirea în concubinaj înaintea căsătoriei este asociată cu o mai proastă comunicare în căsătorie, cu satisfacţie maritală scăzută, cu grade crescute de violenţă domestică şi mai mare probabilitate de divorţ.

Soții devin una ‒ averile rămân două?

Nu mai sunteţi două trupuri după căsătorie, ci aţi devenit unul singur! Iar averile sunt două şi nu una? Un singur om, o singură vietate aţi devenit, şi încă mai spui „ale mele”? Să piară averile de mii de ori, ba mai bine zis nu averile, ci voile cele libere care nu ştiu să se folosească [cum se cuvine] de averi, ci le cinstesc mai mult decât pe toate celelalte.

Scrisoare către o mireasă – necazurile să nu vă ia pe nepregătite

Acum sunteţi doi. În doi, bucuriile sunt mai puternice, iar necazurile se rabdă mai uşor. Să vă ajute Domnul să n-aveţi despărţire în nimic, ci toate să le aveţi de obşte – o singură inimă şi un singur drum în viaţă.

Adevărata căsătorie nu este o viață de desfătare

Biserica a cinstit căsătoria reală şi a accentuat faptul că adevărata căsătorie nu este o viaţă de desfătare şi de bunăstare, căci omul care trăieşte în lume nu are vreo micşorare în comparaţie cu monahul, prin faptul că trăieşte alături de femeie. Doar în acest punct i s-a făcut o excepţie, dar este dator să le facă pe toate celelalte precum monahul.

Pagini