Principala cale de cultivare a unei creşteri sănătoase şi de tratare a problemelor ce apar este adâncirea vieţii noastre duhovniceşti. Aceasta înseamnă a-L iubi şi a-L urma pe Hristos, Sfânta Sa Biserică şi Sfânta Scriptură ce mărturisesc pentru El.

Cum pot, deci, cei căsătoriţi să-şi adâncească viaţa duhovnicească? În general, putem spune că aceasta vine din atenta participare la toate aspectele vieţii Bisericii, incluzând mersul cu regularitate la biserică şi participarea la Sfintele Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei, citirea deasă a Sfintelor Scripturi şi postul ţinut după îndrumările Bisericii.

Pe deasupra, există şi alte căi de sporire duhovnicească în căsătorie: rugăciunea, primirea străinilor, milostenia, întrajutorarea şi bunul exemplu, citirea scrierilor de îndrumare duhovnicească şi citirea Vieţilor Sfinţilor.

Tradiţia accentuează rolul central al rugăciunii, atât pentru oamenii căsătoriţi, cât şi pentru monahi. (...) Clement Alexandrinul vorbeşte despre însemnătatea rugăciunii în căsnicie astfel: „Căsătoria, ca un chip sfânt, trebuie păstrată neprihănită de lucrurile ce o pângăresc. Trebuie să ne sculăm din somn cu Domnul, şi să ne culcăm cu mulţumire şi rugăciune... mărturisind pe Domnul întreaga viaţă, având credinţă în suflet şi înfrânându-ne şi trupul.”

(David şi Mary Ford, Căsătoria ‒ cale spre sfinţenie, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, p. 47)