chemarea lui Dumnezeu

„Pantoful mi se lipise de asfalt! Puteam să merg uşor înapoi spre biserică, dar nu puteam să mă îndepărtez de ea!”

Arată-I lui Dumnezeu buna ta dispoziţie, „aprinde culoarea verde” la intrarea inimii tale, şi vei vedea degrabă prezenţa lui Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască (I Timotei 2, 4).

Cum să ne rugăm dacă ne-a biruit păcatul?

Cel ce se află în această stare, dacă voieşte a se însănătoşi, trebuie să primească cât mai repede posibil acel gând şi acea inspiraţie care-l cheamă de la întuneric la lumină, de la păcat la pocăinţă şi trebuie să strige din toată inima către Făcătorul său: „Domnul meu, ajută-mi, ajută-mi degrabă şi nu mă lăsa în acest întuneric al păcatului!”.

Dumnezeu ne vrea cu inimă de copil

Să-ți amintești că atunci când vorbești din inima ta copilărește ești adevărat. Atunci ești un fiu binecuvântat al Împărăției Cerurilor, și nu când vorbește „cel mare”, care a gustat deplin din fructul păcatului. Să fii așa cum erau Adam și Eva înainte de cădere și cum erau legăturile lumii cu Dumnezeu întru începuturi.

Lupta pentru dreptate ne omoară bucuria

Din păcate, ne e greu să ne lăsăm în grija lui Dumnezeu, pentru că avem ceva de spus, avem dreptate, avem explicații. Tendința asta de a ne face dreptate ne mănâncă bucuria și ne aruncă în mari și nenumărate necazuri. Numai de am înțelege și am renunța la „dreptatea noastră!”.

Cum răspundem chemării lui Hristos?

„Drept aceea, iată, nu sunteți străini și pribegi, ci cetățeni cu sfinții și cu cei apropiați ai lui Dumnezeu.”

Adevărata dezvoltare personală este desăvârşirea

Una dintre dorinţele noastre de viaţă creștină e să fim mai buni. În copilărie, când nu ne ascultam părinţii, când loveam un coleg, când spărgeam un geam, iar acum, când ne certăm cu partenerul de viaţă ori ne înfuriem pe copii, tot mai găsim în adâncul nostru regretul că nu suntem un pic mai buni de-atât, asta fiind valabil de la a nu-i mai răni pe cei din jur, la a le facilita o viaţă cât mai bună, pe cât ne stă în putinţă.

La finalul postului, s-a schimbat ceva în noi?

Să nu judecăm pe nimeni: nici pe cel ce a postit, nici pe cel ce n-a postit, nici pe cel ce a postit mult, nici pe cel ce a postit puțin; fiecare după puterea lui. Important va fi să vedem, în finalul postului, dacă s-a schimbat ceva în noi.

Pericopa smochinului neroditor – omul și răspunsul său la chemarea lui Dumnezeu

Roadele smochinului – produse ale firii, ale naturii naturale – sunt subordonate ciclurilor de rodire, însă devotamentul oamenilor nu cunoaște soroace și pauze. Interpretarea alegorică se impune: smochinul e omul, iar smochinul neroditor e omul și el neroditor, rece, aspru, nereceptiv chemărilor cerești.

„Suntem oameni «duși la biserică» și, cu toate acestea, suntem plini de orgolii și de tupeu” – Pr. Visarion Alexa

Reușim noi, oare, să ținem măcar o singură zi pacea? Măcar o singură zi în care să nu aruncăm cu vorbe în ceilalți, să nu „spânzurăm” pe careva, să nu încercăm să stăpânim vreun om? Una, măcar una! Cine este lunaticul, așadar, dacă nu fiecare dintre noi?

De unde mă cunoști? (Ioan 1, 43-51)

Fiecăruia dintre noi Mântuitorul Se face mântuire. De aceea, Ortodoxia este despre El, nu despre noi. Despre modul în care recunoaștem cum a lucrat în viețile noastre, oferindu-ne cea mai importantă identitate dintre toate: fiii Lui, frații  Lui, ucenicii Lui.

Pagini