chemarea lui Dumnezeu

Adevărata dezvoltare personală este desăvârşirea

Una dintre dorinţele noastre de viaţă creștină e să fim mai buni. În copilărie, când nu ne ascultam părinţii, când loveam un coleg, când spărgeam un geam, iar acum, când ne certăm cu partenerul de viaţă ori ne înfuriem pe copii, tot mai găsim în adâncul nostru regretul că nu suntem un pic mai buni de-atât, asta fiind valabil de la a nu-i mai răni pe cei din jur, la a le facilita o viaţă cât mai bună, pe cât ne stă în putinţă.

La finalul postului, s-a schimbat ceva în noi?

Să nu judecăm pe nimeni: nici pe cel ce a postit, nici pe cel ce n-a postit, nici pe cel ce a postit mult, nici pe cel ce a postit puțin; fiecare după puterea lui. Important va fi să vedem, în finalul postului, dacă s-a schimbat ceva în noi.

Pericopa smochinului neroditor – omul și răspunsul său la chemarea lui Dumnezeu

Roadele smochinului – produse ale firii, ale naturii naturale – sunt subordonate ciclurilor de rodire, însă devotamentul oamenilor nu cunoaște soroace și pauze. Interpretarea alegorică se impune: smochinul e omul, iar smochinul neroditor e omul și el neroditor, rece, aspru, nereceptiv chemărilor cerești.

„Suntem oameni «duși la biserică» și, cu toate acestea, suntem plini de orgolii și de tupeu” – Pr. Visarion Alexa

Reușim noi, oare, să ținem măcar o singură zi pacea? Măcar o singură zi în care să nu aruncăm cu vorbe în ceilalți, să nu „spânzurăm” pe careva, să nu încercăm să stăpânim vreun om? Una, măcar una! Cine este lunaticul, așadar, dacă nu fiecare dintre noi?

De unde mă cunoști? (Ioan 1, 43-51)

Fiecăruia dintre noi Mântuitorul Se face mântuire. De aceea, Ortodoxia este despre El, nu despre noi. Despre modul în care recunoaștem cum a lucrat în viețile noastre, oferindu-ne cea mai importantă identitate dintre toate: fiii Lui, frații  Lui, ucenicii Lui.

Amintește-ți de vameșul, în ce fel se ruga pentru sine, și depășește-l

Nu cu strigătul glasului să te rogi Aceluia care este cunoscător al celor ascunse, ci cu strigătul inimii tale bate la urechile Lui. Nu cu mulțimea cuvintelor să tinzi spre El, fiindcă nu prin multă vorbire, ci prin minte preacurată te place Dumnezeu.
Timpul este distanţa dintre chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul omului.
___   Părintele Dumitru Stăniloae

Să aruncăm ancora vieții noastre în Ceruri

Atunci când ne descoperim cu adevărat adâncul inimii, este ca și cum am fi aruncat o ancoră, nu în mare, ci în Cer, și această ancoră ne trage toată ființa la Hristos și știm că suntem ai Lui.

Tinere, alege bucuria!

Să intri în împărtăşire lăuntrică cu Dumnezeu prin rugăciune, prin dorirea inimii, prin dragoste, şi El îţi va vesti voia Sa în inima şi conştiinţa ta şi îţi va arăta calea vieţii. Nu da nimănui libertatea ta, pentru care doar tu răspunzi, iar în împrejurările grele cheamă-L în inima ta pe singurul sfătuitor fără greş – pe Domnul Dumnezeul Tău, şi El te va înţelepţi şi te va învăţa ce să faci şi de cine să te ţii!

Ne adâncim în deznădejde sau învățăm rostul pocăinței și al spovedaniei?

În pocăinţă recunoaştem că am fugit de chemarea lui Dumnezeu din pricina poftei noastre, voinţei orgolioase de a ne conduce pe noi înşine în totală libertate, făcându-ne judecători nouă înşine ai binelui şi ai răului. Dat fiind acestea, am pervertit dorirea de veşnicie, care este un dar al lui Dumnezeu, în căutarea plăcerii. Ne-am dat robiei patimilor şi relelor dorinţe, încurajaţi de cel mincinos, demonul care promite întotdeauna: „Veţi fi ca nişte dumnezei”.

Pagini