cuvinte

Dumnezeu nu are trebuinţă de virtutea noastră, ci de smerenie

„O spun din experienţă: tot ce am, am de la har. «De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei care o zidesc» (Psalmul 126, 1). Pe toate le dă Hristos.”

Să avem părtășie cu Dumnezeu

Pasul cel dintâi către părtășia cu Dumnezeu este deplina încredințare de sine în mâinile lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu va fi Cel ce lucrează, iar nu omul. Părtășia cu Dumnezeu înseamnă ca Dumnezeu să se sălășluiască în noi, El să lucreze în noi.

Prin studiul cuvintelor dumnezeieşti puteţi ajunge sfinţi fără osteneală

Vreau să vă dăruiţi mai mult studiului Scripturii Vechiului şi Noului Legământ, precum şi Psaltirii şi canoanelor. Cu aceeaşi poftă cu care citiţi troparele şi canoanele, să citiţi şi pe Părinţii Bisericii; dar întâi de toate, Sfânta Scriptură. Citiţi Evanghelia, Vechiul Legământ. Este mare bogăţie, de vreme ce pe acestea s-au sprijinit toţi Părinţii. 

Pr. Visarion Alexa: „Să nu ne limităm doar la a pupa Evanghelia, ci să o și citim, să primim Cuvintele ei în inima noastră!”

Părintele Teofil Părăian, bătrânul de la Sâmbăta-de-Sus, spunea: „Lasă Scriptura să plouă peste tine! Lasă cuvintele Evangheliei să plouă peste tine!”. E o ploaie binefăcătoare, curățitoare, schimbă mintea, o trezește, o reformulează. Să nu ne limităm doar la a pupa Evanghelia, ci să o și citim, să primim Cuvintele ei în inima noastră. Încercați să încheiați ziua citind un Cuvânt al Evangheliei, ca mintea să se curățească, să poată lucra peste noapte gândurile cele bune ale lui Dumnezeu.

Când durerea e mai atractivă decât vindecarea

Uneori, oricât ar suferi omul, oricât l-ar durea, își protejează sinele. Nu lasă să intre în el Harul lui Dumnezeu pentru a se putea vindeca. Cei care au stări bolnăvicioase nu vor să se vindece, nu fac nimic să se vindece, se împotrivesc, își apără sinele și păcatul rămâne, starea bolnăvicioasă rămâne.

În dragoste este nevoie de o delicatețe deosebită

Cu cât sunt mai strânse relaţiile dintre voi, cu atât mai rău doare inima de la orice privire, ton, gest sau vorbă care arată iritare ori sunt pur şi simplu necugetate.

Cum ne-a iubit Hristos pe noi?

Am înţeles încă o dată, încă puţin, că iubirea pe care ne-o poartă El poate deveni, la un moment dat, în ochii celorlalţi, banală – ea este atât de simplă, încât orice cuvânt în plus, care încearcă să o explice, pare să o schimonosească!

Într-o rugăciune au importanță formulele fixe?

E cuvântul care nu se mai reduce la filologie, ci care devine teologie, adică vorbire despre Dumnezeu sau cu Dumnezeu.

Ce să cerem în rugăciune?

Răbdarea este o virtute, una dintre cele mai mari ale creștinătății. Mântuitorul Hristos ne îndeamnă: „Când vă rugați, nu spuneți multe!”.

Să te hrăneşti din vitaminele cele multe ale Sfinţilor Părinţi!

Scopul nostru este duhovnicesc şi trebuie ca, încet-încet, să urmăm, prin nevoinţe, petrecerea Sfinţilor. De aceea, atunci când citim, să imităm vaca ce preferă trifoiul în locul paielor uscate şi care, după ce mănâncă, rumegă mâncarea făcând în felul acesta hrana lapte.

Pagini