cuvinte duhovnicești
 

Ia cele zece porunci şi gândeşte-te la păcatele ce corespund încălcării fiecăreia

Cercetează-ţi amănunţit viaţa de familie, ia seama mai ales la cele trupeşti, la păca­tele desfrânării; acestea sunt mai greu de mărturisit. Pocă­inţa este lupta cu păcatul.

Noi suntem copiii lui Dumnezeu ‒ iubirea Lui nu ne părăsește niciodată

Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Noi îl lă­săm, însă, pe El... Atunci când părinţii aduc un copil pe lume, cu cât se nevoiesc să-l crească, cu atât îl iu­besc mai mult şi îi doare pentru el. Tot astfel şi Dumnezeu, ne-a adus în lume, S-a nevoit într-un fel, ne-a crescut şi S-a ostenit să ne facă ceea ce suntem. Acum chiar dacă ar să vrea să ne lase, nu poate ‒ pentru că Îl doare pentru noi.

Gândurile omului arată starea lui duhovnicească

Fiecare explică o întâmplare potrivit cu gândul său. Ori­ce lucru îl poţi vedea fie din latura lui bună, fie din latura lui cea rea.

Să nu lăsăm gândurile să ne copleșească, ci să luăm viața așa cum vine

Sunt unii care, dacă le dai puţină atenţie, dacă le spui un cuvânt bun, zboară. Dar dacă nu le dai aten­ţie, se mâhnesc mult, apucă extremele, care sunt ale diavolului. Văd, de pildă, o mişcare şi spun: „Da! Aşa este!”. Iar apoi sfârşesc prin a fi siguri că aşa este cum cred ei. Sau văd pe un altul serios şi cred că are ceva cu ei, în vreme ce acela poate fi serios pentru că îl preocupă ceva.

Războiul cu gândurile ‒ trecutul ca vină, viitorul ca spaimă, păcatul ca ispită neîncetată

Vrăjmaşul, ca să nu fii liniştit, îţi dă tot felul de gânduri. Despre trecut, despre viitor, despre păcatele pe care le-ai putea face sau înșelări prin vise și vedenii care par a fi „de la Domnul”.

Mărturisirea credinței ‒ neprețuită, asemenea vieții

Şi în primele veacuri ale creştinismului au existat creş­tini care se botezau în ascuns, iar ceilalţi aveau im­presia că nu sunt creştini. Însă atunci când nevoia o cerea, Îl mărturiseau pe Hristos Dumnezeu.

Nici să nu forțăm limitele noastre duhovnicești, dar nici să nu cădem în delăsarea sufletească

Nevoinţa trebuie să se facă cu dreaptă socoteală, după măsura puterii fiecăruia. Deci, nici lăsându-ne în voia ispitelor care ne șoptesc să facem mai mult decât ne țin puterile duhovnicești, ca să ne mândrim sau să deznăjduim, dar nici „lăsându-ne pe tânjală”, neîmplinind cele pe care le-am putea lucra pentru mântuire.

În fiecare clipă Îl supărăm pe Dumnezeu ‒ gândul de la care începe smerenia

Să ai întotdeauna pe Dumnezeu înaintea ochilor şi, orice vrei să faci, să ai mărturie din Sfânta Scriptură şi de la Sfinţii Părinţi. Să păzim cu scumpătate învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi poruncile date nouă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi, cu darul Lui, nădăjduim că ne vom mântui şi în veşnica odihnă ne vom sălăşlui.

De ce tăinuiește Dumnezeu momentul sfârşitului lumii?

A doua venire a Domnului va avea loc când se va împlini vremea, când omenirea va fi pregătită pentru această venire. Dumnezeu ca un Atoateştiutor, ştie precis data sfârşitului lumii, dar această dată nu a fixat-o mai dinainte la anul cutare sau cutare, ci a lăsat şi omului partea sa de contribuţie la stabilirea acestei date; depinde deci şi de om ca această dată să fie mai curând sau mai târziu.

Iubirea e mai tare decât moartea

Soţii, dincolo de mormânt, sunt soţi îngereşti, însufleţiţi de iubirea cea mai curată și cerească pentru Domnul şi unul pentru altul.

Pagini