defăimare

Să ne smerim pentru mântuirea noastră

Să ne smerim, fraţilor, că cel mândru nu se poate mântui. Să ne punem nădejdea în mila lui Dumnezeu şi nu vom greşi niciodată.

Care sunt motivele ascunse ale faptului că suntem asaltați de gânduri?

În trei chipuri se întâmplă tulburarea în gânduri: pentru necurăţie, pentru necredinţă şi pentru defăimare.

Dragostea adevărată înseamnă să ne rugăm și să împărtășim durerea aproapelui

Dragostea înseamnă comuniune cu dragostea cea adevărată, care este Hristos Însuşi; pacea nu este o entitate abstractă, ci este Hristos Însuşi; acelaşi lucru se aplică şi dreptăţii şi celorlate virtuţi. În măsura în care omul nepătimitor a dobândit comuniunea cu Hristos, e firesc ca virtuţile lui Hristos să devină şi virtuţile sale proprii.

Cuvânt pentru cei începători în viața duhovnicească

Totuşi n-aţi ajuns să vă cunoaşteţi neputinţele, încă n-aţi întâlnit mulţimea de săgeţi aprinse ale vicleanului şi nu vi s-a întâmplat să le staţi împotrivă şi să vă cunoaşteţi puterile.

Omul smerit nu se tulbură din cauza defăimării

Rădăcina şi temelia tuturor faptelor bune este smerenia şi, fără de aceasta, toate celelalte nu te folosesc nicidecum şi trebuie să cugeți că eşti mai netrebnic decât toate zidirile cerului şi ale pământului şi nevrednic chiar de hrana pe care o mănânci.

Mândria manipulează prin vorbe mari şi multe

Mândria este mânioasă, invidioasă; nu vrea ca cineva să fie deopotrivă cu ea şi cu atât mai mult mai presus de ea.

Nu trâmbiţa greşeala fratelui tău!

Este cu putinţă ca Domnul, Care este numai iubire şi milostivire, să ceară defăimarea fratelui bolnav şi să smintească sufletele pentru care El Însuşi Şi-a vărsat sângele?

Cumplit păcat este defăimarea

L-am întrebat apoi despre un frate care avea rea faimă și nume și îmi spune el: «Crede-mă, părinte, nu a pierdut faima aceea». Auzind eu aceasta, am zis: „Uf!”.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul – Capitolul 13

Fiara care se ridică din mare defăimează pe Dumnezeu și dă război sfinților. O altă fiară, prorocul mincinos, se ridică din pământ. Numele celei dintâi: 666.

Harul lui Dumnezeu se pogoară peste cei smeriţi

Omul cu adevărat smerit este blând, dar nu numai atunci când toți sunt atenți și amabili cu el, ci și atunci când este hulit și defăimat. El nu se tulbură, nu se înfurie, ci pe toate le rabdă în tăcere.

Pagini