Daniel – Capitolul 6
1. Şi Darius Medul a ajuns rege când era în vârstă de aproape 62 de ani.
2. Şi i-a plăcut lui Darius să pună peste regatul lui 120 de satrapi, care să poarte de grijă în tot regatul,
3. Iar în fruntea lor, trei dregători dintre care unul era Daniel, şi aceşti satrapi trebuia să le dea lor socoteală, astfel ca regele să nu fie păgubit.
4. Însă Daniel era mai presus decât toţi dregătorii şi satrapii, fiindcă în el era un duh înalt şi regele îşi pusese în gând să-l pună mai mare peste tot regatul.
5. Atunci dregătorii şi satrapii s-au trudit să găsească lui Daniel vreo pricină din partea cârmuirii regatului, dar n-au putut să-i afle nici o pricină sau lucru rău, căci el era credincios şi nici o trecere cu vederea sau greşeală nu i s-a putut pune în seamă.
6. Atunci oamenii aceştia au zis: «Dacă nu-i găsim lui Daniel nici o pricină, cu toate acestea îi vom afla lui una, în legea Dumnezeului lui».
7. Dregătorii şi satrapii aceştia s-au dus atunci în grabă la rege şi aşa i-au grăit: «O, rege Darius, să trăieşti în veac!
8. Toţi marii dregători ai regatului, marii cârmuitori, satrapii, sfetnicii şi guvernatorii s-au sfătuit laolaltă ca regele să dea o poruncă şi să se rânduiască oprirea ca oricine s-ar ruga vreme de treizeci de zile altui dumnezeu şi om în afară de tine, rege, să fie aruncat în groapa cu lei.
9. Acum, o, rege, fă cunoscută oprirea şi dă poruncă scrisă, care, potrivit legii Mezilor şi Perşilor, nu se mai poate schimba».
10. Aşadar, regele Darius a dat oprire scrisă şi poruncă.
11. Îndată ce Daniel a aflat că o poruncă a fost dată, a intrat în casa sa, care avea în cămara de sus fereastră deschisă înspre Ierusalim şi în fiecare zi îngenunchea de trei ori, s-a rugat şi a lăudat pe Dumnezeu, cum făcea şi mai înainte.
12. Atunci bărbaţii aceia au venit în număr mare şi au aflat pe Daniel rugându-se şi cerând mila lui Dumnezeu.
13. Apoi s-au apropiat şi au grăit înaintea regelui privitor la porunca regală: «Oare n-ai poruncit tu ca oricine s-ar ruga timp de treizeci de zile la oricare alt dumnezeu sau om, în afară de tine, rege, să fie aruncat într-o groapă cu lei?». Răspuns-a regele şi a zis: «Lucrul rămâne hotărât şi, după legile Mezilor şi Perşilor, nu se poate schimba».
14. Atunci au răspuns ei regelui şi au zis: «Daniel, cel dintre robii iudei, nu a luat în seamă porunca ta, rege, nici nu s-a îngrijit de oprirea ta, ci de trei ori pe zi îşi face rugăciunea».
15. Când a auzit regele acestea, s-a tulburat foarte şi şi-a îndreptat gândul spre Daniel, cum ar putea să-l scape, şi până la apusul soarelui s-a străduit ca să-l scoată.
16. În urmă, oamenii aceia au intrat în grabă la rege şi i-au zis: «Ştiut să-ţi fie, o, rege, că, după legea Mezilor şi a Perşilor, orice poruncă sau oprire dată de rege nu se mai poate schimba».
17. Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel şi l-a aruncat în groapa cu lei. După acestea regele a prins a grăi şi a zis lui Daniel: «Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinsteşti fără încetare, Acela te va scăpa!».
18. Apoi s-a adus o piatră care a fost pusă peste gura gropii, iar regele a pecetluit-o cu inelul său şi cu inelul dregătorilor săi, aşa ca nimic să nu se schimbe cu privire la Daniel.
19. Pe urmă, împăratul s-a dus în palatul său şi a petrecut noaptea în post şi nu au adus lângă el concubine, iar somnul nu l-a mai prins.
20. Apoi regele s-a sculat dis-de-dimineaţă, în revărsat de zori şi a venit în grabă la groapa cu lei.
21. Şi când s-a apropiat de groapă, a strigat pe Daniel cu glas tare. Atunci regele a prins a grăi şi a zis lui Daniel: «Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, Căruia te închini neîncetat, oare a putut să te scape de lei?».
22. Apoi Daniel a vorbit cu regele: «O, rege, în veci să trăieşti!
23. Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, precum şi în faţa ta, rege, n-am făcut nici un rău!».
24. Regele s-a bucurat foarte şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă şi Daniel a fost scos din groapă şi nici o rană nu i-a fost găsită, căci nădăjduise în Dumnezeul lui.
25. Atunci a poruncit regele să aducă pe bărbaţii aceia care defăimaseră pe Daniel şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, fiii lor şi femeile lor, şi nici nu au ajuns bine în fundul gropii, că leii s-au şi năpustit asupra lor şi le-au sfărâmat toate oasele.
26. Regele Darius a scris la toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiesc peste tot pământul: «Pacea voastră să sporească!
27. Poruncă iese de la mine ca în tot cuprinsul regatului meu să se teamă şi să tremure lumea înaintea Dumnezeului lui Daniel, că El este Dumnezeul cel viu, Care rămâne în veci şi împărăţia lui nu se va nimici, iar stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.
28. El poate să scape şi să libereze, face semne şi minuni în cer şi pe pământ; El a scăpat pe Daniel din ghearele leilor».
29. Şi Daniel se afla într-o stare fericită în regatul lui Darius şi în regatul lui Cirus, regele Perşilor.
