Smerenia este: să te defaimi și să nu te socotești ceva pe sine, cunoscând cine ești, ci să dezrădăcinezi din sufletul tău toți vlăstarii și ramurile mândriei și dorința de cinste și să cugeți că ești mai nevrednic decât toți. Nu numai în inima ta, ci și pe dinafară să faci lucrările cele mai smerite, neluând în seamă cuvintele oamenilor, dacă te osândesc sau te defăimă, fiindcă trebuie să dea toate aceste fapte și lucruri ale noastre bună mireasmă de smerenie și sărăcie și să ne supunem, pentru dragostea lui Dumnezeu, nu numai celor mai mari și asemenea nouă, ci și celor mai mici decât noi.

Mai cu seamă, cum zic toți dascălii: rădăcina și temelia tuturor faptelor bune este smerenia și, fără de aceasta, toate celelalte nu te folosesc nicidecum și trebuie să cugeți că ești mai netrebnic decât toate zidirile cerului și ale pământului și nevrednic chiar de hrana pe care o mănânci.

(Agapie Criteanul, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 305-306)