Doamne Iisuse Hristoase

Iubirea lui Dumnezeu se lovește în oameni de întristare, lene și uitare

„Preasfânta mea Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cu sfintele şi preaputernicile Tale rugăciuni, izgoneşte de la mine, smeritul şi ticălosul robul Tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoştinţa, nepurtarea de grijă şi toate gândurile cele întinate şi rele.”

Rugăciunea scoate la iveală patimile ce zac în noi

Când începem a rosti numele lui Hristos, mulțime de „gânduri” ne năpădesc. Cum ne oprim din rugăciune, năvala se face nevăzută.

Lucrați rugăciunea până când pătrunde în profunzimea conștiinței

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!” Atunci când zicem rugăciunea aceasta, legăm cu Hristos o legătură personală ce scapă rațiunii. Viața lui Hristos pătrunde puțin câte puțin în noi.

Mama să-I vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească copilului

Acesta este lucrul desăvârşit. Mama să-I vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească copilului. Dacă nu se face aşa, atunci spui, spui, spui… totul „în ureche”; la sfârşit devine un soi de asuprire. 

Mare păcat și patimă este trândăvia

Unde este pace și dragoste, acolo este Dumnezeu. Ai pace și dragoste cu ceilalți, să știi că Dumnezeu este cu tine.

Să fim atenţi la ceea ce depozităm în suflet!

E un dar de la Dumnezeu faptul acesta că mintea nu stă la un singur gând. Însă, omul cu cât se îmbunătăţeşte, măcar la rugăciune, în retragere (deci nu în maşină sau în lume), trebuie să-şi simplifice cumva izvoarele şi dinăuntru şi din afară, pentru că noi suntem asaltaţi şi dinăuntru de ceea ce am depozitat în suflet.

Rugăciunea inimii să nu se facă silit, ci lin și cu dor de Hristos

Forţarea poate să aducă o împotrivire înlăuntrul nostru, să facă rău. Mulţi s-au îmbolnăvit de la rugăciune, căci au făcut-o cu forţare. Ceva se întâmplă, bineînţeles, şi când o faci silit, dar nu e sănătos. Şi nici să nu folosiţi modalităţi tehnice. 

Rugăciunea ne eliberează de orice rău și ne învrednicește de Împărăția lui Dumnezeu

Aceasta să o spuneţi, fraţilor, şi cu gura voastră şi cu mintea voastră, şi ziua şi noaptea, oriunde aţi fi, fie de mâncaţi, fie de umblaţi, fie de munciţi, fie de şedeţi.

Între rugăciunea cu glas tare şi cea în tăcere

Când te îndrăgosteşti de Hristos, preferi tăcerea şi rugăciunea minţii. Când te afli în această stare, nu mai este nevoie de cuvinte.

În linişte, în tăcere, în taină se săvârşeşte adevărata rugăciune

Pătrunzi în tainele lui Dumnezeu. Nu trebuie să vorbim noi mai mult. Să lăsăm harul să vorbească.

Pagini