Să nu căutați altceva decât mila Domnului slavei, cu o inimă smerită și vrednică de milă. Strigați de dimineața până seara și, dacă e posibil, toată noaptea: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Și forțează-ți mintea să împlinească această lucrare până la moarte. Toți Părinții noștri ne dau sfaturi asemănătoare, fiecare în felul său propriu și cu propriile sale cuvinte, în funcție de experiența sa de război și victorie asupra vrăjmașului – care este literalmente descurajat și complet slăbit de neîncetata rugăciune a minții.

„Fraților, pururi respirați-L pe Hristos!”, ne îndeamnă Sfântul Antonie cel Mare, Dascălul Pustiei. „Amintește-ți mereu de Dumnezeu și mintea ta se va face cer!” declară Sfântul Nil Înțeleptul. Cu cât mai mult se silește omul în rugăciune, cu atât mai mult i se curăță inima, cu atât mai luminată îi este mintea, cu atât mai bună îi este starea sa duhovnicească și cu atât mai mult Împărăția lui Dumnezeu își răspândește bucuria și prezența înăuntrul omului, care se face după asemănarea lui Dumnezeu și pentru care Dumnezeu – Omul Iisus v-a acoperit toate marginile cerului și ale pământului cu virtuțile Sale, cu Patima Sa și cu Învierea Sa.

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 324)