educație

Mama să-I vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească copilului

Acesta este lucrul desăvârşit. Mama să-I vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească copilului. Dacă nu se face aşa, atunci spui, spui, spui… totul „în ureche”; la sfârşit devine un soi de asuprire. 

Tinere, alege bucuria!

Să intri în împărtăşire lăuntrică cu Dumnezeu prin rugăciune, prin dorirea inimii, prin dragoste, şi El îţi va vesti voia Sa în inima şi conştiinţa ta şi îţi va arăta calea vieţii. Nu da nimănui libertatea ta, pentru care doar tu răspunzi, iar în împrejurările grele cheamă-L în inima ta pe singurul sfătuitor fără greş – pe Domnul Dumnezeul Tău, şi El te va înţelepţi şi te va învăţa ce să faci şi de cine să te ţii!

Să fim alături de copii la primele lor întrebări despre dragoste

Raportarea părinţilor la prietenia fiicei lor cu un băiat, la naşterea timpurie a primelor sentimente de atracţie către genul opus, nu trebuie însă însoţită de sentimente de dispreţ şi de îndepărtare a acestor relaţii. Dimpotrivă, e necesară aici o tactică, multă luare-aminte, ca şi când am spune: noi, părinţii tăi, suntem cu tine şi întotdeauna suntem gata să te ajutăm. Această atitudine va transmite fiicei o oarecare încredere şi o ocrotire faţă de răii sfătuitori ori gândurile rele.

Copilul din burtică simte tot ce trăiește mama

Dacă mama nu doreşte embrionul, dacă nu-l iubeşte, el simte şi se răneşte sufleţelul lui, iar aceste răni îl însoţesc toată viaţa. La fel se întâmplă cu simţămintele sfinte ale mamei: când are bucurie, pace, iubire pentru embrion, le transmite tainic şi acestuia, precum se întâmplă cu copiii născuţi. Se întunecă chipul mamei, se întunecă şi el. Se enervează mama, se enervează şi el. Tot ceea ce simte mama – tristeţe, durere, teamă, nelinişte – trăieşte şi el. 

Copilul tău nu este subordonatul tău

Copilul tău nu este subordonatul tău. Este un mare dar de la Dumnezeu. Copilul tău nu este sclavul tău, ci creatorul propriului său drum în viaţă.

Să învățăm copiii să fie oameni cinstiți și responsabili

Dacă îl vor ajuta duhovniceşte, va deveni un om sfinţit şi va ajuta societatea, fie că va sluji în Biserică, fie că va ajunge într-un post de răspundere etc. Cu toţii trebuie să-i ajutăm pe copii să devină oameni cinstiţi, ca astfel să rămână puţin aluat pentru generaţiile viitoare.

Schimonahiile Fevronia, Sofia şi Olimpiada – mătușile poetului Mihai Eminescu

Aceste trei călugăriţe erau model în Mănăstirea Agafton, căci se rugau şi posteau împreună, mergeau la biserică împreună şi trăiau în multă smerenie şi dragoste. Pe lângă rugăciune şi lucrul mâinilor, se îndeletniceau şi cu scrierea şi citirea sfintelor cărţi, dând o educaţie deosebită nepotului lor Mihai, care poposea adesea la chiliile lor.

Cum trebuie să procedeze părinţii când copilul nu ascultă şi se împotriveşte?

Dacă nu ascultă copilul şi se comportă urât, înseamnă că există o pricină. Pe copii îi ajutăm în problemele duhovniceşti mai ales prin exemplul nostru, şi nu prin constrângere. 

Fermitatea – asumarea responsabilității în educația copiilor

În vremurile din vechime, înainte de venirea lui Hristos în lume, trăia un preot evreu, bun şi cumpătat, Eli, care avea doi copii, pe Ofni şi Finees. Deşi Eli îi vedea pe copiii săi umblând pe calea răutăţii, nici nu-i împiedica, nici nu-i pedepsea, nici nu-i mustra. Şi dacă uneori îi povăţuia, o făcea cu moliciune, fără severitate.

Recompensarea copiilor ‒ ineficientă și distructivă pe termen lung

Cel puțin două duzini de studii au arătat că persoanele care se așteaptă să primească o recompensă pentru finalizarea unei sarcini (sau pentru a face aceasta cu succes) pur și simplu nu se descurcă la fel de bine ca persoanele care nu așteaptă nimic în schimb.

Pagini