educație

Gelozia dintre frați – cauze și remedii

Dacă adulţii închid în mod constant ochii faţă de aceste atitudini, vrăjmăşia este pur şi simplu refulată, unde o fac să mocnească şi sentimentul copilului că nu este înţeles, sentimentul vinovăţiei sau cel de frică. Pentru copii este important să simtă că fiecare dintre ei este tratat corect. Corect nu înseamnă neapărat identic. Copilul va aprecia negreşit atenţia dumneavoastră dacă în loc să-i dăruiţi acelaşi lucru ca surorii lui, vă veţi îngriji anume de nevoile lui exclusive. 

Scopul căsătoriei este mântuirea reciprocă

O căsnicie se poate întemeia pe o iubire adevărată şi pe o coordonată exclusiv creştină. Stimularea continuă, reciprocă, spre acest scop este obligatorie, pentru că e o mare răspundere. 

Să le predăm copiilor noștri viața adevărată, nu blocajele personale

Sărmanilor noştri copii ‒ noii generaţii care vine după noi ‒ în loc să le transmitem trăiri duhovniceşti adevărate, le predăm aceste blocaje, aceste stări încurcate. Să nu le lăsăm moştenire vorbe, pentru că din vorbe nu iese nimic. Aceasta este Tradiţia în Biserică: unul predă viaţă altuia. Dar ce viaţă predăm? Cine nu are viaţă adevărată de predat, predă blocajele, încurcăturile pe care le primesc tinerii, iar viaţa creştină merge spre mai rău.

„Părinţii care nasc copii şi-i educă să fie cuminţi umplu Raiul de sfinţi” - Părintele Arsenie Papacioc

Părinţii trebuie să se bucure la vederea copiilor când intră în casă. E aici problema libertăţii fiului care are tendinţa să facă ce vrea, nu ce trebuie. Copilul este neformat, dar poţi întrezări şi câte ceva neprevăzut, care te surprinde: „Măi, ia uite ce a spus copilul acesta!”. Trebuie să-l înţelegi. Eu cred că blândeţea este fundamentală în educaţie. Blândeţea dă rezultatele cele mai bune. Repet, numai ea prinde în adânc.
Cel mai de seamă dar pe care-l pot oferi părinţii copilului lor este să-l înveţe să recunoască răul şi să se revolte împotriva lui.  (Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism)

Ce facem când copilul merge pe căi greșite?

Vorbiţi-i despre bine şi cu binele, iar apoi nu presaţi, ci arătaţi-i cât de mult vă amărâţi pentru că el a apucat-o pe o asemenea cale. Eu cred că osteneala dumneavoastră va avea rezultate mari dacă va fi însoţită de rugăciune. 

Exagerările părinților pot îndepărta copiii de viața în Hristos

Adeseori, oamenii uită cum au fost ei în copilărie şi cer de la copii lucruri de care ei înşişi nu sunt în stare. Rezultatul este acela că foarte des, cu mult mai des decât am crede, copiii nu numai că se depărtează de Biserică, ci pierd şi legătura cu părinţii; lipsiţi fiind acasă de înţelegere, de dragoste şi de căldură, ei devin o pradă uşoară pentru orice învăţătură îndoielnică, se lasă convinşi de propaganda oricăror vicii... 

Diferența dintre cunoașterea trupească și cea sufletească

Este o cunoaștere care-l face pe om să pară puternic, raportat la aproapele său, însă cu totul slab ființial, raportat la Dumnezeu și chiar la diavol. Este cunoașterea care se cultivă și astăzi și care pricinuiește teamă, nesiguranță, răutate și îndârjire.

Copiii învață de la părinți binele sau răul, pentru toată viața

Mama, cea mai iubită persoană pentru copil, izvor de afecțiune și tandrețe, stă rugându-se înaintea icoanei lui Hristos. Copilul privește când la mamă, când la icoană, și nu are nevoie de mari explicații despre ceea ce se întâmplă în fața lui. Aceasta este prima lecție tăcută a cunoașterii de Dumnezeu. Aceasta este prima și cea mai importantă lecție a evlaviei. Asemenea lecții puteți și trebuie întotdeauna să dați copiilor voștri.

Primii 6 ani din viața copilului sunt fundamentul pentru întreaga sa educație

Mulți părinți cred că educaţia începe doar din clipa când copiii încep să meargă la şcoală. Un gânditor adânc al vremii noastre afirmă că educaţia se sfârşeşte deja la zece ani, iar alt înţelept al lumii spune: „De obicei, omul rămâne pentru toată viaţa aşa cum a fost vreme de şase ani la sânul mamei sale”.

Pagini