faptă

Să fim mereu atenți la inima noastră

O, cât de mult trebuie să fie omul atent asupra inimii lui, fiindcă prin poarta aceasta omul este totdeauna mai slab și aici cedează mai ușor. Când gândul unei fapte este aruncat peste zid înăuntrul inimii, îndată inima ia foc... ca pădurea uscată!

Familia se uneşte cu Hristos prin rugăciune

Rugăciunea făcută cu evlavie şi lacrimi sporeşte credinţa, smereşte inima, aduce căinţă pentru păcate și aduce liniște în familie.

Scaunul de Spovedanie – locul în care sufletele se schimbă

Chiar dacă rupem fructele, am lăsat pomul, ca și în următorul an să dea din nou același roade otrăvite. Cu alte cuvinte, noi nu am schimbat nimic în sufletul omului, dacă doar iertăm și dezlegăm anumite fapte săvârșite.

Arhimandritul Dometie Manolache mărturisea Ortodoxia cu cuvântul şi cu fapta

La cuvintele sale părinteşti adăuga multă milostenie, rugăciuni cu lacrimi de zi şi de noapte, bunătate, răbdare, adâncă smerenie şi totală dragoste. Prin acestea toate, covârşea inimile credincioşilor, câştiga pe cei slabi în credinţă, ruşina pe hulitori şi semăna peste tot bucurie, unitate şi nădejde de mântuire.

Care este relația dintre har și dragoste?

Harul lui Dumnezeu se îndepărtează de la noi din cauza faptelor și a modului nostru de a viețui. Poate să revină la un moment dat, după multă rugăciune, ascultare față de voia lui Dumnezeu și smerenie. Totuși cheia acestor lucruri este iubirea noastră.

Smerenia nu se dobândește din cărți, ci doar prin trăire

Nimeni nu poate să spună prin cuvânt cum se naşte în suflet această smerenie, dacă nu o află omul prin încercare, prin faptă. 

Iluminarea Duhului Sfânt ne conduce la tot adevărul

Cel nepătimaș se liniștește, se bucură, se înseninează desăvârșit și numai acesta poate să-l întâlnească pe Dumnezeu. Numai el știe să-L iubească cu adevărat pe Dumnezeu și pe aproapele. Omul se unește cu Dumnezeu prin iubire și atunci i se descoperă întregul adevăr.

Cele şapte trepte ale pocăinţei – Protosinghelul Ioil Gheorghiu

Să ne spovedim păcatele, să nu le mai săvârşim şi să ne căim toată viaţa pentru ele. Aceasta este adevărata pocăinţă. Să facem tot ce putem ca să nu ne pierdem sufletul, că atunci toate vor fi în zadar. Faceţi tot ce puteţi, tot ce credeţi că este bun, spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor, că mai târziu nu veţi mai putea. Apoi, să aşteptăm mila lui Dumnezeu şi să nu ne pierdem nădejdea.

Tot ce ai este de la Dumnezeu

Nu te încrede în implorările patimilor, nu te încrede în tăria virtuţilor tale. Căci poţi pierde totul într-o clipită. Nu te uita îndărăt, ci înainte. Tot ce ai este de la Dumnezeu; tot în puterea Lui este a ţi le lua înapoi. 

Istorioară despre un monah cinstit

„Veniţi de vedeţi pe omul lui Dumnezeu, ce fel de faptă face acesta.”

Pagini