frică de Dumnezeu

Este bine ca părinții să insufle copiilor credința, nu să-i oblige

Scopul credinței nu este ca părinții să-i ducă pe copii cu sila la biserică, ci să-i facă să o iubească. Să nu facă binele din silă, ci să-l simtă ca pe o necesitate. Viaţa sfântă a părinţilor aduce în sufletul copiilor lor o încredinţare lăuntrică, care îi face să se supună în mod firesc.

Cât de mare fericire este pentru copii să aibă o mamă cucernică

De la mamă, nu de la profesorii de religie trebuie să capete copilul primele îndrumări religioase; pe lângă mama sa, nu la școală, trebuie să învețe el în fiecare zi rugăciunile creștinului ortodox – cel puțin așa a fost dintotdeauna în familiile cu adevărat cucernice.

Cum se naște în noi smerenia?

Sfântul Ioan Scărarul spune că drumul spre smerenie este osteneala trupească, ascultarea şi dreptatea inimii, iar Sfântul Isaac Sirul zice că smerenia se face din scârbe şi din întristare. Tot el zice că smerenia se naşte din frica lui Dumnezeu sau din ispite, din părăsirea lui Dumnezeu, din războaiele cele iuţi ale firii şi ale dracilor şi din rugăciunea cea multă.

Pe toate le rânduiește Dumnezeu, numai să-I cerem!

Israeliţii au mâncat miel înaintea plecării din Egipt, dar apoi ce au întâlnit în pustiu? Fiecare ar trebui să străbată acest pustiu, pentru a ajunge la pământul făgăduinţei. Căci Însuşi Domnul pe toate le rânduieşte. Iar noi trebuie să ne rugăm: „Atotţiitorule, mântuiește-mă!”.

Schimonahia Pelaghia Amilcar – de la vârsta de 5 ani, aleasă smerită a lui Hristos

Chipul ei senin odihnea pe toţi, căci purta în inimă pacea Duhului Sfânt şi bucuria mântuirii. Niciodată nu lipsea de la sfintele slujbe, afară de mare nevoie. Iar la chilie îşi făcea zilnic canonul de schimnică, adică 600 de metanii şi 1200 de închinăciuni, citea la Psaltire, postea după rânduială şi slăvea neîncetat pe Dumnezeu prin rugăciunea inimii. 

Protosinghelul Ioanichie Moroi avea, pentru fiecare, cuvinte de mângâiere şi îmbărbătare

Uneori, venea la bătrânul câte un frate supărat de ispite, iar el îl învăţa, zicând: „Nu ai binecuvântare să pleci nicăieri din mănăstire, când eşti tulburat. Că mintea tulburată nu poate niciodată să judece şi să ia o hotărâre după voia lui Dumnezeu”.

Cum le vorbim copiilor noștri despre Dumnezeu?

Sarcina noastră în ceea ce privește sentimentul de evlavie al copiilor constă în a-i face să realizeze acțiunea lui Dumnezeu în limitele propriei lor experiențe de viață, ale cunoașterii evenimentelor naturale și ale capacității lor de raționalizare. În propriul ritm și în felul specific fiecăruia, cu ajutorul lui Dumnezeu, ei vor dobândi sentimentul sfințeniei, un fel de evlavie față de taina lui Dumnezeu.

Sfaturile Părintelui Cleopa pentru o spovedanie curată

„Să nu zici la spovedanie că este de vină cutare, sau că este vinovat diavolul, că atunci râd diavolii de tine cu gura până la urechi! Ci să spui: «Părinte, eu sunt de vină, al meu este păcatul, la mine este rana».”

De ce trebuie „să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, sfânta jertfă cu pace a o aduce”?

Această formulă liturgică este un îndemn la evlavie și curaj duhovnicesc. Este ca și când ne-ar spune: luați aminte, locul pe care sunteți este sfânt și sfințitor.

Cuviosul Pangratie Arhimandritul, mai mult de 20 de ani sihastru pe „Dealul lui Pangratie”

Numele lui devenise cunoscut în toate satele de pe valea Suceviţei şi mulţi credincioşi îl căutau pentru binecuvântare şi pentru cuvânt de folos. Avea încă şi darul vindecării bolilor, căci se făcuse vas curat al Duhului Sfânt.

Pagini