frică de Dumnezeu

Zi cum poți, dar zi mereu!

Orice rugăciune-i bună, dacă o zici cu frica lui Dumnezeu și cu atenție. Ești acasă, ești pe drum, ești în camera ta, ești la lucru, ești la câmp, oriunde, tu înalță mintea către Dumnezeu.

Cuviosul Pangratie Arhimandritul, mai mult de 20 de ani sihastru pe „Dealul lui Pangratie”

Numele lui devenise cunoscut în toate satele de pe valea Suceviţei şi mulţi credincioşi îl căutau pentru binecuvântare şi pentru cuvânt de folos. Avea încă şi darul vindecării bolilor, căci se făcuse vas curat al Duhului Sfânt.

„Cruce sfântă, culcă-mă,/ Cruce sfântă, scoală-mă!”

M-a cuprins deodată frica. O stare pe care n-o puteam controla. Nu voiam să accept că mi-e frică. Nu se asorta cu mine. M-am oprit în ploaie. Voiam să analizez, să înţeleg ce se întâmplă. Era o stare ce venea din afară. Nu-mi explicam ce este. În clipa aceea, în ploaie, sub copacii care se zvârcoleau încercând şi ei să mă sperie, mi-am adus aminte de bunica la care am crescut până la 6 ani.

Protosinghelul Ambrozie Dogaru împletea lucrul cu datoriile duhovniceşti

Zicea Părintele Ambrozie: „Să nu-ţi laşi niciodată pravila şi canonul, căci cu acestea ţii legătura cu Dumnezeu”. Sfinţia sa îşi făcea pravila şi canonul dinainte, când avea de plecat undeva, ca sa nu-i rămână nefăcute.

Scurtă explicație a Rugăciunii Sfântului Efrem Sirul

Rostită astfel, cu înțelegere și simțire, ea preface și înnoiește întreaga viață sufletească. Stăruind asupra cuprinsului ei, vom descoperi o întreagă teologie a pocăinței, încât cu dreptate această rugăciune este numită Rugăciunea pocăinței.

Monahul Damian Guţea, despre cea mai grea patimă dintre toate

Mândria omoară cei mai mulţi oameni! Orice cădere a omului este numai din mândrie! Din pricina încrederii în sine, omul este lăsat să cadă în necredinţă, în desfrânare şi în deznădejde. Cu cât se mândreşte omul, cu atât cade mai repede şi mai de sus! 

Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem, al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului

În marea persecuţie a lui Diocleţian din anii 304-305, Fericitul Episcop Efrem a fost prins, întemniţat şi chinuit cumplit la Herson (Crimeea), pentru a se lepăda de adevăratul Dumnezeu şi a se închina idolilor. Însă, mărturisind că este gata să-şi dea viaţa pentru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, i s-a tăiat capul în anul 304 şi i se face pomenirea la 7 martie.

Când îi judecăm pe alții, luăm asupra noastră poveri străine

Bine au zis Părinţii că omul nu poate afla odihnă până ce nu va sălăşlui în inima sa gândul că în lume e numai cu el cu Dumnezeu, fără a-şi îndrepta mintea spre nimic altceva, ci alipindu-se doar de El. Unul ca acesta degrab va afla odihnă şi slobozire de tirania patimilor, că s-a zis: „Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, iar pe mine m-a sprijinit dreapta Ta” (Psalmi 62, 8).

În timpul Liturghiei, cu toții ne aflăm în fața Preasfintei Treimi

Să fim cu atenţie, cu mintea curată de grijile lumii şi cu mare frică de Dumnezeu, pentru că în timpul Sfintei Liturghii se jertfeşte Hristos pe Jertfelnic pentru mântuirea noastră! Mi-aduc aminte de un frate al părintelui Cleopa, anume monahul Gherasim, cu viaţă foarte aleasă, că, fiind bolnav, cerea să-l aducă fraţii cu targa la biserică, numai să nu piardă Sfânta Liturghie.

Ascunderea golului din noi

Adam și Eva nu au curajul asumării responsabilității și nici empatia iertării dumnezeiești. Își văd goliciunea, dar nu își văd greșeala. Dacă ar fi ca Dumnezeu, așa cum și-au propus, într-o clipă de decizie similară, cu siguranță ar cumpăni mult binele și răul produs, și nu ar ierta. Când omul nu poate ierta, nu își imaginează că poate fi iertat.

Pagini