frică de Dumnezeu

Îți mulțumesc pentru că mă lași să te iubesc!

Unele persoane, cu cât avansează în cunoașterea față de celălalt, simt cum dragostea devine foarte puternică, se schimbă, devine iubire adevărată. O relație de pace și de asumare a celuilalt, fără a-și pierde nici unul particularitățile sale. 

Munca unită cu frica de Dumnezeu este binecuvântată

Credinţa noastră propovăduieşte nu numai munca, ci, împreună cu ea, frica de Dumnezeu, şi milostivirea, şi dragostea frăţească. Când munca este despărţită de toate celelalte care o fac nobilă şi vrednică de om, şi este legată doar de ban, atunci ea, ca orice blestem, aduce lumii pustiire nu mai puţin decât deplina nelucrare. 

Arhimandritul Nicodim Sachelarie – despre cele trei feluri de credincioși

Împărţea pe credincioşi în trei categorii: credincioşii care fac voia lui Dumnezeu din iubire – dintre aceştia sunt foarte puţini; credincioşii care împlinesc poruncile din frica de Dumnezeu, şi credincioşii care le împlinesc din constrângere, siliţi de necazurile vieţii, aceştia formează majoritatea fiilor Bisericii.

Schimonahiile Fevronia, Sofia şi Olimpiada – mătușile poetului Mihai Eminescu

Aceste trei călugăriţe erau model în Mănăstirea Agafton, căci se rugau şi posteau împreună, mergeau la biserică împreună şi trăiau în multă smerenie şi dragoste. Pe lângă rugăciune şi lucrul mâinilor, se îndeletniceau şi cu scrierea şi citirea sfintelor cărţi, dând o educaţie deosebită nepotului lor Mihai, care poposea adesea la chiliile lor.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – ce este sufletul?

„Aţi auzit spunându-se despre cineva că este «un mare suflet» sau că este «un om fără suflet»? Vrea să spună că omul cu suflet este acela care emană bunătate, dragoste faţă de semeni; care iubeşte pe săraci şi pe orfani; care ştie să-i ierte pe cei care i-au greşit, pe duşmani; care răsplăteşte răul cu bine, care nu ţine minte răul.”

Nu pot ţine piept pornirilor mele şi nici vrăjmaşului. Tu, Doamne, ajută-mă!

Smulge-mă din mocirla fărădelegilor mele, ca să nu mă împotmolesc în ele pe veci; izbăveşte-mă din fălcile vrăjmaşului, care ca un leu răc­nind, caută să mă înghită.

Cuviosul Dionisie cel Mic „Exiguul”, traducător renumit din greacă în latină

În anul 496, Cuviosul Dionisie ajunge la Roma. Aici intră în Mănăstirea „Sfânta Anastasia” şi ajunge traducător renumit din greacă în latină şi predă mulţi ani dialectica, împreună cu prietenul său Casiodor, la Universitatea Vivarium din sudul Italiei, Calabria.

Protosinghelul Ghervasie Hulubariu – cântăreţ, pictor şi iscusit sfetnic duhovnicesc

Bătrânul ne sfătuia, zicând: „Roagă-te neîncetat cu rugăciunea lui Iisus, chiar şi când te îndeamnă şi te biruie satana să faci vreun păcat. Chiar şi când mergi să faci păcatul roagă-te, strigă la Hristos, însemnează-te cu Sfânta Cruce şi te va izbăvi Domnul de păcat în chip minunat”.

Arhimandritul Nicodim Sachelarie, vestit pedagog şi duhovnic de seminar

Era un părinte duhovnicesc cu multă înţelegere şi dreaptă socoteală, unind cu pricepere blândeţea cu mustrarea. Nici nu ierta tot, nici nu pedepsea pe măsura greşelilor. Purta întotdeauna haine simple, vorbea ca un părinte cu fiecare, mânca la un loc cu elevii, se ruga împreună cu ei şi era un exemplu pentru toţi. De aceea îl iubeau atât elevii, cât şi profesorii, şi se foloseau de smerenia şi înţelepciunea lui.

Sfântul Partenie de la Agapia avea darul tămăduirii şi al izgonirii duhurilor necurate

În anul 1660, Cuviosul Partenie de la Agapia s-a strămutat la cereştile lăcaşuri, iar trupul său a fost îngropat în „Livada Părinţilor”. Mai târziu, cinstindu-se de părinţi în ceata cuvioşilor şi făcându-se unele minuni la mormântul său, moaştele lui s-au aşezat în biserică spre închinare, pe care le-a sărutat şi însuşi Mitropolitul Dosoftei. Apoi, năvălind turcii peste Ţara Moldovei, moaştele Cuviosului Partenie au fost ascunse în munte şi au rămas acolo, neştiute de nimeni până în zilele noastre.

Pagini