har

Bucuria ascunsă a celor care se roagă

În spiritualitatea ortodoxă, totul e dătător de bucurie. Nașterea este bucurie, căci lumea este frumoasă și Stăpânul ei este Dumnezeu; viața e bucurie, căci e darul lui Dumnezeu, moartea e bucurie, pentru că e poartă spre Dumnezeu. Rugăciunea duce la bucurie. Viețuirea, și în mijlocul lumii și în pustiu, duce la bucurie.

Dumnezeu vrea să stăm cât mai mult de vorbă cu El

Noi, creștinii, suntem datori să ne rugăm întotdeauna, în orice vreme și în orice loc, lui Dumnezeu. Și ori de ni se va împlini cererea, ori de nu ni se va împlini, noi să-I mulțumim Lui.

Un volum de Memorie

M-a impresionat mereu în scrierea istoricilor și teologilor ardeleni o expresie prin care își întregeau respectul față de o persoană trecută în veșnicii: păstrăm o pie memorie... Așa îmi pare volumul publicat sub îngrijirea Părintelui Iustin Tira, Vicar eparhial, la Editura Renașterea, sub titlul Centenarul Mitropolitului Bartolomeu Anania (1921-2011) (Renașterea, Cluj-Napoca, 2021, 178 pg).

La atâtea daruri ajungem, prin câtă suferință putem răzbi cu bucurie

E bine de știut și faptul că darurile lui Dumnezeu dau o mare putere de a suferi, cu seninătate, orice potrivnicie în calea darului și, răbdând cu liniște, toate piedicile cad pe rând, printr-o nevăzută rânduială dumnezeiască.

(Video) Îndemn al părintelui Constantin Sturzu: „Gustați Harul!”

O analogie și un răspuns pentru întrebarea: „Ce este Harul și cum se definește?”.

Pe toate le împlinim doar cu ajutorul lui Dumnezeu

Cunoscând din cercare că poruncile lui Dumnezeu pot fi împlinite doar cu îmbelșugata împreună-lucrare a harului dumnezeiesc, cerând neîncetat prin rugăciune această împreună-lucrare, creștinul nu poate să nu pună toate faptele sale bune pe seama lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a împodobit trupul spre a săvârși binele

Harul lui Hristos îl luminează și-l împodobește pe om cu înțelepciune, blândețe și toată dreptatea, rânduindu-i bine și cele care țin de buna lucrare a trupului.

Purtăm crucea care mântuiește sau trăim împotrivindu-ne?

Zi de zi, să-și ia omul crucea sa – crucea răbdării necazurilor, a punerii de sine pe ultimul loc, a îndurării amărăciunilor și a bolilor, a acceptării tăcute a ocărilor, a ascul­tării depline și fără rezerve, neîntârziate, de bună­voie, bucuroase, neînfricate, statornice.
Fiecare om este casa lui Dumnezeu şi este menit ca în el să sălăşluiască Duhul Sfânt.

(Video) De ce îngăduie Dumnezeu să simțim căderile și părăsirea Harului Său?

Căderea este îngăduită de Dumnezeu pentru a învăța să ne smerim.

Pagini