iad

Vorbirea deșartă ascunde semințele tuturor patimilor

Alungă departe de tine duhul multei grăiri, că în el sunt tăinuite seminţele tuturor patimilor: acolo e minciuna, acolo e obrăznicia, acolo sunt osândirea şi clevetirea, acolo e vorbirea spurcată şi nebunească.

Îți cer iertare, Doamne!

Îți cer iertare, Doamne, că mult am mai căzut, Și-Ți cer putere Ție de-acum să nu mai cad. În harul Tău, Iisuse, ca Petru am crezut, Îndură-Te, Iisuse, și scapă-mă de iad!

„Hristos șade lângă duhovnic și-ți ascultă spovedania”

Când te duci și spovedești toate fărădelegile pe care le-ai făcut înaintea duhovnicului, acolo-i de față Hristos, acolo șade și-ți ascultă spovedania ta.

Părintele Cleopa, despre grija cea mai mare de Anul Nou

Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să mulțumim Preasfintei Treimi și Maicii Domnului, care mijlocește pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun și să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creștinește.

Iubește-L pe Dumnezeu fără „interese”

Scopul monahului – şi, în general, al oricărui creştin – nu este dobândirea de daruri de la Dumnezeu, ci numai iubirea Lui, ieşirea din autosuficienţă, comuniunea iubitoare cu El. Acesta era şi scopul Sfântului Porfirie Kafsokalivitul, în vremea când era călugăr și părinte duhovnicesc. Darurile lui Dumnezeu au urmat după aceea.

Maica Domnului cea binecuvântată a adus binecuvântare

Prin mijlocirea Maicii Domnului, prin existența ei, se împlinește faptul de a se fi nimicit, de a se fi înghesuit, de a se fi împuținat iadul, de a fi fost chemat Adam la viața cea fericită, faptul că blestemul nu mai este pentru cine vrea să fie sub binecuvântare.

Pleacă-ți capul spre pământ!

Fiule, când un frate mi se închină, când cade la picioarele mele, eu în mintea mea mă cobor mai jos, până la iad și stau acolo, pâ­nă când omul se ridică.

Trăim o viață, dar responsabilitatea e cât pentru șapte!

Trăiești o viață – viața ta e una, numai una; oricum ar fi, tu nu uita, cum ți-o trăiești, vei câștiga ori fericirea-n veci, prin ea, ori chin pe totdeauna!…

De ce să ceară Dumnezeu săracilor costum de nuntă?

Casa luxoasă a gazdei, umplută de toți oropsiții societății, capătă un colorit foarte pestriț, iar gazda se bucură de asta. Însă, un eveniment aparent inexplicabil, prezentat de Evanghelistul Matei, atrage în mod deosebit atenția.

„Ce-o fi, o fi...”

Ni se făgăduiește Împărăția Cerurilor cea prealuminată și preaveselitoare: nici nu ne clintim, de parcă nu despre noi e vorba. Suntem amenințați cu Judecata cea nemitarnică și cu muncile cele veșnice – nu ne tulburăm, parcă nici n-auzim.

Pagini