Ierusalim

De ce spunem că Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan „s-a mutat la Domnul”?

Pe 8 mai este ziua Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, iar în ziua de 26 septembrie, Biserica noastră pomenește adormirea lui. De ce în unele calendare vedem că această zi mai este numită și „Mutarea la Domnul” a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan?

Dumnezeu revarsă bunătăți asupra celor ce-L iubesc pe El

Mari și negrăite sunt bunătățile sfinților, covârșind orice minte și cuvânt, căci ei sunt moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori ai lui Hristos. 

Sfântul Apostol Tit, episcopul Gortinei – drumul spre sfințenie

Îndrumat de glasul Domnului din Cer să lase învățătura elinească și să Îi urmeze Lui, Sfântul Tit a fost ucenic apropiat al Sfântului Apostol Pavel, zidind o biserică împreună și hirotonindu-i pe cei aleși.

De ce trecem pe sub Epitaful Adormirii Maicii Domnului pe 14 august?

Pe data de 14 august, în ajunul marelui praznic al Adormirii Maicii Domnului, numit în popor și „Paştele verii”, în toate bisericile mănăstirile din țara noastră se oficiază slujba Prohodului Maicii Domnului.

Sfântul Apostol Matia – drumul spre sfințenie

Făcând parte mai întâi dintre cei 70 de apostoli, iar apoi dintre cei 12 Sfinți Apostoli, Sfântul Matia L-a propovăduit pe Hristos și a murit ucis cu pietre, pentru numele Lui.

Arhimandritul Nectarie Banul, nevoitorul român de pe Muntele Tabor

În anul 1843, când arhimandritul Irinarh a plecat la Ierusalim, a luat ca ucenic şi pe ierodiaconul Nectarie pentru ascultarea şi blândeţea lui. Acolo s-au nevoit împreună aproape 20 de ani, împărţind unul cu altul toate ispitele, necazurile şi bucuriile vieţii pustniceşti. Mai întâi s-au nevoit cinci ani în Nazaret. Apoi s-au urcat pe Muntele Tabor şi acolo au devenit sihaştri renumiţi în toată Galileea pentru viaţa lor aleasă, pentru răbdarea şi smerenia lor.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – în Ţara Sfântă, pe urmele lui Hristos

După ce s-a nevoit mai întâi singur într-o peşteră din pustiul Iordanului, s-a retras apoi în obştea Mănăstirii „Sfântul Sava” de pe Valea Cedrilor. Aici a dobândit darul lacrimilor şi al rugăciunii inimii şi a răbdat grele lupte şi încercări de la diavoli. Astfel, ajunsese atât de despătimit, încât răbda ocara şi toate cu bucurie, avea mare milă pentru toată zidirea şi nu se temea niciodată de diavoli, de boală şi de moarte.

„De ce te-ai speriat de mine și ce rău ți-am făcut?”

Așa a făcut ea cunoscut la multă lume din Grecia despre puterea Sfântului Ioan Iacob Românul de la Hozeva.

Lupta Moşului Gheorghe Lazăr cu ispitele vrăjmaşului

„Frate Gheorghe, pentru că ai biruit pe vrăjmaşul şi nu te-ai lăsat înşelat de cursele lui, iată, ţi-a dat Dumnezeu darul rugăciunii celei curate şi putere duhovnicească în nevoinţa ta. Că toată viaţa vei umbla desculţ şi fără acoperământ pe capul tău, dar nici frigul, nici căldura, nici boala nu te vor vătăma.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, despre moartea Domnului pe Cruce

Duc la moarte pe Dătătorul vieţii. Şi s-a făcut aceasta pentru noi, prin puterea şi iconomia dumnezeiască mai presus de minte, pătimirea şi sfârşitul Lui risipind într-un mod neaşteptat planul iudeilor.

Pagini