Frații mei iubiți, mari și negrăite sunt bunătățile sfinților, covârșind orice minte și cuvânt, căci ei sunt moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori ai lui Hristos. Căci le-a gătit lor Stăpânul slava Ierusalimului celui de sus, sălașurile cerurilor cele nestricăcioase și celelalte bunătăți care sunt greu de tâlcuit și greu de povestit celor de pe pământ. Nici nu le-a primit pe acestea auzul, nici nu ne-a bănuit sau văzut duhul.

Asupra acestora aplecându-se drepții și moștenind prin testament făgăduințele cele bune, suspinând, plâng cu amar, nesuferind să vadă o așa de mare slavă a bunătăților celor gătite lor, căindu-se și numai dacă ar grăi ceva către aproapele sau s-ar folosi de ceva dintre cele de pe pământ, fiindcă Dumnezeu revarsă din belșug bogății asupra celor ce-L iubesc pe El, bun fiind și bine făcând celor buni, după cum Însuși mărturisește, zicând: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui”.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 53)