împărtășire

Cum ni Se împărtășește Domnul pe calea simțurilor?

„Când pășește în biserică, omul este întâmpinat de mesajul vizual: iconografia, sculptura și de toată frumusețea casei lui Dumnezeu. Și, în acest fel, Domnul se adresează omului pe calea ochilor, a văzului, împărtășindu-i harul Său. Astfel, vederea noastră se sfințește, se înduhovnicește prin contemplarea icoanelor”, afirmă ierodiaconul Vasile de la Mănăstirea Bistrița din județul Neamț.
Întrebare pe tema Sfânta Împărtăşanie

Impartasanie

Nicoleta întreabă:
Doamne ajuta ! revin din nou cu cateva intrebari. Daca am facut o spovedanie generala, am primit dezlegare si am fost impartasita, dar in dimineata din inainte de impartasanie m-am spalat pe dinti, fiind atenta sa nu inghit apa, este pacat ca m-am impartasit? Si daca da ce trebuie sa fac? Trebuie sa repet si spovedania generala? Iar daca m-am spovedit mai des de 40 zile si am primit si sfanta impartasanie , este un lucru gresit ? Va intreb ca am auzit pareri cum ca... (citește toată întrebarea)
Răspuns:
Doamne ajută, Dragă Nicoleta, am să îți răspund succint la fiecare întrebare: 1. Nu este păcat dacă te-ai spălat pe dinți, având grijă să nu înghiți apă, înainte de a primi Sfânta Împărtășanie. 2. Având în vedere răspunsul la prima întrebare și răspunsul la cea legată de repetarea spovedaniei generale este tot nu. 3. Nu este greșit faptul că te-ai spovedit și ai primit Sfânta Împărtășanie,... (citește tot răspunsul)
pr Andrei Atudori

Protosinghelul Nicodim Măndiţă – Să nu irosim timpul în zadar!

Timpul este scump ca şi sufletul. Ai pierdut timpul, ai pierdut sufletul! Că eu dacă n-aş fi economisit bine timpul şi n-aş fi trăit cu program, nimic n-aş fi făcut în viaţă. Dacă plângi numai şi nu pui început bun, nu te foloseşti. De aceea să fim cu grijă, să nu ne găsească moartea dormind.

Postul Mare – rânduială de îndreptare sufletească

Biserica a rânduit posturi, a rânduit penitenţă (adică pocăinţă), a rânduit slujbă, a rânduit cele plăcute lui Dumnezeu spre îndreptarea oamenilor.

Ieroschimonahul Onufrie Frunză – Cât de greu se mântuiesc preoţii şi duhovnicii

Cu mila lui Dumnezeu m-am mântuit, dar greu...pentru că eu am fost preot şi duhovnic.

Eşti pregătit oare pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine?

Te rogi lui Dumnezeu? Crezi tu oare cu tărie că toate cele pe care le ceri în rugăciune Domnul le împlineşte? Eşti tu oare pregătit pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine?

Se cade a ne împărtăși în noaptea Sfintelor Paști?

Unii creștini sunt de părere că nu se cade a primi dumnezeiasca împărtășanie în noaptea Sfântă de Înviere pe motivul că îndată vor dezlega la mâncare de dulce. Îndrăznesc a spune că, îndreptățind astfel refuzul apropierii de potir, ne „oferim” șansa participării la un dezmăț culinar. Îl refuzăm pe Hristos ca să avem „libertatea” de a ne îmbuiba cu mâncăruri de dulce. Ele nu sunt oprite, de vreme ce, după săvârșirea slujbei, preotul binecuvintează bucatele din carne, brânză, ouăle aduse de credincioși în coșuri frumos împodobite, așezate într-o impresionantă „horă” a bucuriei în jurul sfântului locaș. Împărtășirea din cadrul slujbei Învierii Domnului ne oferă posibilitatea să simțim deplin bucuria pascală; Hristos înviat nu este doar un vis-à-vis al nostru, ci ne devine interior.

Scrisoare irenică la Sărbătoarea Învierii Domnului a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României

În societatea de astăzi - marcată de instabilitate şi nesiguranţă, de conflicte violente şi neînţelegeri între popoare, de multe răutăţi pricinuite îndeosebi de lăcomia de avere, putere şi de slavă deşartă - trebuie să căutăm mai intens bucuria pe care ne-o aduce întâlnirea cu Hristos Cel înviat, Cel Care a biruit păcatul şi moartea, şi să împărtăşim această bucurie celor întristaţi, prin rugăciune şi fapte de ajutorare şi solidaritate.

La împărtășanie, Îl primim pe Dumnezeu în alcătuirea ființei noastre

„Intră în alcătuirea mădularelor mele, arde spinii tuturor păcatelor mele, sfinţeşte-mi gândurile, împreună cu oasele şi încheieturile, arătă-mă sălaş numai Duhului Tău...” 

Mărturisindu-ne păcatele, ne vom vindeca de orice boală

Când corpul este bolnav, aşa de mult doreşte vindecarea! Dar când sufletul este bolnav, de ce nu doreşte vindecare cu aceeaşi tărie şi putere?

Pagini