Dacă folosul intrării omului în biserică este mare și atunci când nu sunt slujbe, cu atât mai mare este acest folos când omul intră în biserică și participă la sfintele slujbe. În această situație, Dumnezeu se adresează omului întreg și i Se împărtășește pe calea celor cinci simțuri.

În primul rând, atunci când omul intră în biserică, el este întâmpinat de mesajul vizual. Îl întâmpină iconografia, îl întâmpină sculptura și frumusețea casei lui Dumnezeu. Și în acest fel, Dumnezeu se adresează omului pe calea ochilor, a văzului, împărtășindu-i harul Său. Noi știm că cele mai multe informații intră în mintea omului pe calea ochilor, și astfel, ținând cont de faptul că toate imaginile din biserică sunt sfinte, vederea noastră se sfințește prin contemplarea icoanelor, văzul nostru se înduhovnicește, desigur, dacă avem o percepere duhovnicească a realității.

Cum ni se împărtășește harul lui Dumnezeu pe calea auzului?

Domnul Iisus Hristos vorbește despre unii oameni că „ochi au și nu văd”. Asta înseamnă că simțurile noastre trebuie să se înduhovnicească, să se sfințească. Icoana este un mijloc prin care vederea noastră se sfințește.

Apoi, Dumnezeu ni Se adresează pe calea urechilor sau a auzului. Intră omul în biserică și ascultă rugăciunile, cântările sfinte, ecteniile, ascultă glasul Apostolului, al Evangheliei, ascultă predica și astfel harul lui Dumnezeu se împărtășește omului pe calea auzului. Harul lui Dumnezeu se împărtășește și pe calea mirosului, pentru că mireasma de tămâie are o simbolistică deosebită. Atunci când omul respiră mirosul plăcut de tămâie sau de flori, el se gândește la mireasma Duhului Sfânt. În Cântarea Cântărilor, mireasa zice în chip profetic despre mirele ei, adică Biserica despre Hristos: „Mir vărsat este numele Tău”. Astfel, omul își amintește de mireasma Numelui lui Iisus și de mireasma Duhului Sfânt. Într-o rugăciune spunem despre Maica Domnului că este crin cu dulce miros: „Bucură-te ceea ce ești crin cu dulce miros care umpli de bună mireasma simțurile credincioșilor”.

„Prin împărtășirea cu Sfintele Taine, gustul are șansa sfințirii”

Dumnezeu se adresează omului și vrea să I se împărtășească chiar și pe calea gustului. În biserică, creștinul se împărtășește cu Sfintele Taine. Aici, credinciosul primește anafură și agheasmă. Și astfel, chiar și gustul are șansa sfințirii. Pentru că, din păcate, astăzi, gusturile oamenilor sunt schimonosite. Ei numesc dulcele, amar și amarul – dulce. De fapt, prin materiile sfințite, dar mai ales prin dumnezeiasca euharistie toate simțurile au deschidere către sfințire și înduhovnicire după cum ne rugăm înainte de a ne împărtăși: „numărul deplin al celor cinci simțuri îl sfințește”.

Dumnezeu Se adresează omului chiar și pe calea pipăitului. În biserică, oamenii fac metanii, sărută icoanele, ba chiar a rămas în altar obiceiul ca preoții să se îmbrățișeze în timpul Sfintei Liturghii. Atunci, și creștinii își întind reciproc mâinile, în chip frățesc, în semn de părtășie sfântă.

Însă, pentru a avea o astfel de percepere, omul trebuie să vină la biserică curățit de patimi, prin pocăință. Căci dacă nu vine astfel, dacă nu vine cu dorința de a se întâlni cu Dumnezeu, cu evlavie, cu frică de Dumnezeu, dacă nu vine cu seriozitate și cu dorință sinceră de a împlini o rânduială dumnezeiască, toate aceste lucruri rămân la un nivel teoretic și omul intră în biserică firesc și pleacă în același mod, fără să simtă nimic deosebit. Dar atunci când omul vine în biserică cu dor de mântuire sufletească, nu se poate ca Dumnezeu să nu-l atingă prin harul Său, într-un mod sau altul, spune ierodiaconul Vasile de la Mănăstirea Bistrița.