Predică la Înălţarea Sfintei Cruci - Pr. Nicolae Tănase
Noi avem de dus doar crucea păcatelor noastre şi acelea deja răscumpărate. Dumnezeu ne doreşte pe noi aducători de cruci pe Golgota. Cum El Şi-a purtat crucea şi noi să ne purtăm crucea. El Şi-a purtat o cruce grea. În crucea aceasta erau purtate toate păcatele noastre, ale tuturor oamenilor, din toate timpurile.
Fiecare dintre noi suntem datori să purtăm Crucea de care se vorbeşte în Sfânta Evanghelie. Aţi observat că se zice aşa acolo: „Dacă va vrea cineva să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. „Dacă va vrea...” – nu obligatoriu; dacă vrei să te mântuieşti, leapădă-te de tine, ia-ţi crucea şi urmează lui Hristos. Şi du crucea cu El.
De multe ori am scurtat din cruce. Să recunoaştem împreună că fiecare am dus şi ducem o cruce: ori avem o cruce a căsătoriei, ori avem o cruce a vieţuirii singuri, ori avem o cruce a vreunei boli, ori avem altă cruce, a vreunei supărări.
Crucea trebuie dusă cu mulţumire. Crucea trebuie dusă fără cârtire. Crucea trebuie dusă cu Hristos, nu fără Hristos şi nici în alt sens decât Golgota. Adică Însuşi Dumnezeu S-a răstignit pe cruce; acolo să ajungem noi.
Şi de asemenea, să recunoaştem împreună că de multe ori am scurtat din cruce, am tot tăiat. Spre exemplu, poate mulţi ani am tăiat din crucea Postului şi am ajuns aproape de patimile Domnului cu crucea ciuntită, cu crucea neîntreagă.
Poate am scurtat din cruce cârtind, în ale căsătoriei, spre exemplu, sau în ale bolii sau în alt fel am scurtat din crucea noastră. Şi în felul acesta, nu putem să ajungem cu crucea acolo unde suntem întrebaţi ce fel de cruce am dus.
Noi avem de dus doar crucea păcatelor noastre şi acelea deja răscumpărate. Dumnezeu ne doreşte pe noi aducători de cruci pe Golgota. Cum El Şi-a purtat crucea şi noi să ne purtăm crucea. El Şi-a purtat o cruce grea. În crucea aceasta erau purtate toate păcatele noastre, ale tuturor oamenilor, din toate timpurile.
Iar noi ne ducem doar crucea noastră, a păcatelor noastre şi acelea răscumpărate prin Iisus Hristos, Domnul.
Libertatea aceasta pe care ne-o lasă Dumnezeu, de a ne lua crucea şi a urma Lui, nu trebuie rău înţeleasă. Pentru că de libertatea aceasta vom da cândva şi seamă. Ce am zice despre un om pe care l-am găsi mort în casă de foame, de frig, el având şi bani şi mâncare şi lemne pentru sobă şi celelalte? L-am condamna şi am zice: de ce nu s-a folosit de cele ce a avut?
Aşa şi noi vom fi condamnaţi: de ce nu ne-am folosit de ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit? Ne-a dăruit crucea Lui, jertfa Lui, Sângele Lui, Corpul Lui, din care să ne împărtăşim în chipul Sfintei Împărtăşanii din care, mâncând, viaţă veşnică să avem. Amin.
Anul 1946 – Predica Sfântului Luca al Crimeei la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro