închipuire

Prin intermediul imaginației permitem vrăjmașului să ne înșele

Sârguieşte-te a-ţi păstra mintea curată fără forme, culori, distanţe şi orice fantezie, cum a creat-o Dumnezeu.

Vrăjmaşul nu se apropie de cei ce au un duhovnic bun

Se spune că vrăjmaşul nu se apropie de cei ce au un duhovnic bun, deoarece nu vrea să fie ruşinat iar şi iar, şi să-i fie arătate pe faţă toate uneltirile.

Închipuirile venite de la demoni

Căci aşa cum unui conducător puternic îi pregătesc mai dinainte într-un loc anume lăncieri spre slujirea prânzului şi el însuşi ia parte ca judecător, la fel şi demonii pregătesc de mai înainte vedenia de noapte până în zorii zilei, rănind inima lui spre pătimirea poftelor rele.

Demonii înspăimântă sufletul cu frică

Tulburarea amintirii demonilor însoţeşte viaţa monahului nestatornic. Eu știu că sufletul monahului izvorăşte gânduri deşarte, din pricina războiului închipuit, din lipsa lui de experienţă în contemplaţie.

Păcatele care izvorăsc din iubirea de sine

Vârfurile răutăţii care se nasc din iubirea de sine, adică slava deşartă şi mândria, le alungăm cu fapta bună făcută în ascuns, iar pe mândrie o surpăm atunci când punem toate isprăvile noastre pe seama lui Dumnezeu. Iubirea de sine este izvorul a toată răutatea, iar lepădarea de sine este rădăcina tuturor virtuţilor. Din lepădarea de sine izvorăsc alte virtuţi care se împotrivesc şi omoară iubirea de sine.

Amăgirea și dezamăgirea în relațiile de iubire

Fiecare om este o persoană, și fiecare persoană posedă darul libertății. „Dragoste cu de-a sila nu se poate” – această vorbă cuprinde un înțeles adânc. Trebuie neapărat să găsim puterea de a recunoaște noi înșine falsul și de a ieși din starea bolnăvicioasă.

„Mi se pare” – cum câștigi lupta cu gândurile?

Toată lupta de gând sau năuceala ce te împresoară se întâmplă din cauza încrederii pe care o acorzi închipuirilor vrăjmaşului şi cărora le dai o oarecare importanţă sau credibilitate, sau cărora ai vrea să le prinzi sensul, în loc să le nesocoteşti şi să chemi în ajutor pe Dumnezeu.

Mândria trăiește într-o nălucire prelungită

Golit de toate, cel mândru îşi năluceşte că e bogat; întunecat, îşi închipuie că se află în lumină; dar bogăţia lui însăşi e săracă şi în lumina ei el nu vede nimic real.

Ar trebui să mi-L imaginez pe Hristos cum mă priveşte? Sau ar trebui să mă uit la o icoană de-a Sa atunci când mă rog?

În Rugăciunea lui Iisus, încercăm să rămânem în contact direct cu Dumnezeu, şi astfel de imagini ne pot amăgi să cugetăm despre Dumnezeu.

Psihoză sau semne ale sfârşitului lumii?

De unde să ştim noi că este sfârşitul lumii dacă Dumnezeu nu ne dă semnul absolut al sfârşitului?

Pagini