îngâmfare

E de ajuns rugăciu­nea pe care o facem acasă?

Aşa să ne măsurăm calitatea rugăciu­nii noastre: dacă ea ne duce în Casa Domnului, acolo unde El sălăşluieşte, acolo unde El însuşi vine, unde Se jert­feşte, acolo unde fraţii noştri se roagă împreună - că unde-s doi sau trei şi El este între noi - înseamnă că ne rugăm în Duhul lui Dumnezeu.

Ascultarea – uşă a dragostei către Dumnezeu

Ascultarea s-a cunoscut a fi întâia bunătate dintre toate faptele bune cele înce­pătoare pe care cineva trebuie să o aibă, ca una care leapădă părerea de sine şi astfel năs­când nouă smerita cugetare.

Diferența dintre cugetul trupesc şi cel duhovnicesc

Cugetul duhovnicesc înseamnă smerenie, înfrânare, curăţie, feciorie, răbdare, pace, blândeţe, neţinere de minte a răului şi celelalte, pe care le voieşte legea lui Dumnezeu.

Nimic nu este mai puternic decât smerenia

Așa cum flacăra ce se înalță din vreascurile subțiri se aprinde și în același timp se face scrum, în timp ce firea lemnelor tari nu se aprinde cu ușurință, dar păstrează vreme îndelungată flacăra, la fel și sufletele puternice și statornice nici nu ard, nici nu se sting cu ușurință, însă cele slabe le pătimesc pe amândouă într-un moment foarte scurt.

De ce nu postim în prima săptămână a Triodului?

În Biserica Ortodoxă, Triodul este cunoscut atât ca o carte de cult, cât și ca o perioadă liturgică a anului bisericesc structurată în trei săptămâni premergătoare Postului Mare și șapte săptămâni de post.

Păcatele care izvorăsc din iubirea de sine

Vârfurile răutăţii care se nasc din iubirea de sine, adică slava deşartă şi mândria, le alungăm cu fapta bună făcută în ascuns, iar pe mândrie o surpăm atunci când punem toate isprăvile noastre pe seama lui Dumnezeu. Iubirea de sine este izvorul a toată răutatea, iar lepădarea de sine este rădăcina tuturor virtuţilor. Din lepădarea de sine izvorăsc alte virtuţi care se împotrivesc şi omoară iubirea de sine.

Trăim sau facem reclamă la „produsul viață”?

Ascultaţi cu luare-aminte pulsul vieţii noastre contemporane: oare nu vom fi şocaţi de această monstruoasă reclamă pe care oamenii şi-o fac singuri, de această îngâmfare, de această neruşinată laudă de sine, care au intrat în viaţa noastră într-aşa hal încât aproape nu le mai observăm?

Slava omenească este precum luna de pe cer

Lumea pe mulţi şi cu multe cinstiri ademenitoare i-a îmbogăţit, dar moartea năpraznic i-a lipsit de toate acestea.

Omul trufaş nu va putea nicicând să placă lui Dumnezeu

Cel bolnav de slava deşartă devine negreşit trufaş: el se pune mai presus de toţi, i se pare că toţi sunt mai răi, mai prejos decât el, nevrednici de el şi se îngâmfă asupra lor ca asupra unor nimicnici care nu ştiu nimic, care nu fac doi bani şi nu vede nefericitul că se află în stăpânirea păcatului de moarte al trufiei, cea mai cumplită dintre toate patimile.

Smerenia ne deschide ochii duhovnicești

Când Dumnezeu va vedea în noi chezăşia smereniei, ne va şi ajuta în lucrarea faptelor bune – iar atâta timp cât această chezăşie nu se află în noi, prin înseşi poticnirile şi neputinţele noastre dobândim smerenie şi suntem nevoiţi să ne vedem răutatea şi sărăcia.

Pagini