Există o cale prin care putem învinge în războiul nevăzut

Harul se îndepărtează de o asemenea persoană, căci cum ar putea harul, care ne-a fost dăruit pentru luminare şi ajutor, să pătrundă într-o asemenea persoană, în sufletul cuiva care crede că este ceva măreţ, care crede că ştie totul şi că nu are nevoie de alţii? 

Potrivit învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, cel mai important lucru şi condiţia esenţială pentru succesul în lupta nevăzută este „să nu ne bazăm niciodată pe noi înşine, în orice am face”. De ce este acest lucru atât de necesar? Să cercetăm mai îndeaproape.

Din momentul căderii strămoşilor noştri în păcat, noi, în ciuda slăbirii evidente a puterilor noastre duhovniceşti şi morale, avem în general o părere bună despre ceea ce facem, despre noi înşine. Deşi experienţa de zi cu zi ne convinge constant de falsitatea unei asemenea gândiri, noi continuăm să credem, într-o iluzie de neînţeles, că suntem „ceva” sau chiar „ceva important”. Această slăbire duhovnicească a noastră, pe care adesea nu o observăm sau nu o recunoaştem, este contrară în special lui Dumnezeu, întrucât reprezintă roada mândriei omului de a se afirma sau, potrivit expresiei grăitoare a Sfinţilor Părinţi, a „egocentrismului”. Este originea, rădăcina şi cauza iniţială a tuturor patimilor şi viciilor noastre. Blochează singura portiţă prin care poate pătrunde harul lui Dumnezeu.

Această părere bună despre noi înşine nu permite harului lui Dumnezeu să intre în noi şi să locuiască acolo. Harul se îndepărtează de o asemenea persoană, căci cum ar putea harul, care ne-a fost dăruit pentru luminare şi ajutor, să pătrundă într-o asemenea persoană, în sufletul cuiva care crede că este ceva măreţ, care crede că ştie totul şi că nu are nevoie de alţii? Domnul Însuşi, prin proroci, vorbeşte despre astfel de oameni, care sunt plini de duhul mândriei şi al slavei deşarte: „Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor!” (Isaia 5, 21). De aceea, Apostolul ne povăţuieşte, spunându-ne: „Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi” (Romani 12, 16).

(Arhiepiscopul Averchie Taușev, Nevoința pentru virtute. Asceza într-o societate modernă secularizată, traducere de Lucian Filip, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 151-152)

De la același autor

Ultimele din categorie