mâncare

Dacă postim de mâncare, trebuie să postim și de la rele.
___   Pr. Prof. Philip LeMasters

„Mâncare de post aveți?”

Privind mesele acestor copii, văd așezate la rând felurile de mâncare de post. O imagine neobișnuită! Cu totul străină de epoca noastră, epocă de materialism, de consumație exagerată și de ateism absolut. Mă gândesc cum tinerii aceștia au venit să mânânce departe de casa lor, împreună cu alte persoane de vârsta lor. Nimeni nu-i obligă să nu ia carne, brânză și alte alimente de dulce. Ei singuri împreună cu tovarășii lor arată că se distrează și că le sunt suficiente aceste feluri de post pe care le mănâncă, în locul mâncărurilor pline de grăsime pe care le devorează cei de lângă ei. Consider această atitudine a lor una foarte curajoasă, aș spune mărturisitoare. Nu este deloc ușor să postească cineva, mai ales în epoca contemporană, la aceste vârste și înăuntru unui fast-food.

A se învăța omul a posti este o luptă și trebuie voință. Dai voință, iei putere!

La post cea mai mare luptă o duce creștinul cu setea, nu cu foamea.

Să fie omul oală de lut!

Oala de lut este vasul trebuințelor zilnice, căci toți o caută și se folosesc de ea. Așa și omul smerit, care nu caută cinste și dregătorie. El rămâne nebăgat în seamă între cei de jos, dar pe toți îi folosește, îi îndeamnă, îi ajută, îi odihnește și toți îl caută și se bucură de el.

Care este semnificaţia „harţilor” de după Rusalii?

Săptămâna care urmează după marele praznic al Pogorârii Duhului Sfânt este însemnată în calendarul ortodox cu „harţi”, adică dezlegare la orice fel de mâncare, inclusiv în zilele de miercuri şi vineri.

Botezăm sau nu copiii când sunt mici?

Harul Botezului nu poate fi luat de la noi; el poate fi acoperit de păcate, poate rămâne necultivat, dar nu poate fi înstrăinat. Copiii care au primit sămânța Botezului au mai multe șanse de a se întoarce (sau reîntoarce) la Dumnezeu, de a-L regăsi când au ajuns la maturitate, chiar dacă n-au primit o educație creștină.

Setea și foamea de Dumnezeu

În fiecare dintre noi există o sete și o foame de Dumnezeu, pe care greu ni le însușim.

Mâncarea de prisos îngreunează nu doar trupul, ci și sufletul

Cel înfrânat micşorează patimile, iar cel neînfrânat înmulţeşte poftele. Cu cât sunt mai multe lemne, cu atât e mai puternic focul: cu cât e mai multă mâncare, cu atât e mai sălbatică pofta.

Ce putem face pentru privirea senină a copiilor noștri?

Priviţi-i mai atent. Ascultaţi suspinul ce-l scot uneori copiii şi în somn. Fiţi mai înţelegători faţă de ei. Acordaţi-le mai multă grijă. Căutaţi să înţelegeţi mai adânc viaţa lor. Priviţi mai des şi mai profund în ochii lor. Uitaţi-vă la faţa lor, care nu e întotdeauna senină. Coborâţi mai adânc în viaţa lor, în sufletul lor, în inima lor.

Cum își punea Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica „alarma” pentru rugăciune

Pe când era episcop de Râmnic, Sfântul Calinic toată ziua şedea cu cartea în mână şi citea. Pentru ca să nu-l cuprindă somnul sau să-şi risipească mintea de la lucrarea ei, obişnuia să pună pe carte o greutate metalică rotundă, iar jos, în dreptul cărţii, un lighean de tablă gol. Îndată ce Sfântul Calinic se îngreuia de somn şi îşi pierdea echilibrul, greutatea metalică cădea în lighean şi îl deştepta din nou la rugăciune şi la citit.

Pagini