mâncare

Hrană cu dreaptă măsură

Dacă te rogi cum se cuvine, să aştepţi să-ţi vină ceea ce nu se cuvine.

Să nu te laşi înşelat de saţul pântecelui

Omul îşi umple fără să bănuiască stomacul, dar atât de mult se lasă înşelat de această „întărire” a trupului, că își uită Dumnezeul!

Prin trei maladii principale intră toate celelalte patimi

„Nu e cu putinţă să cadă în mâinile demonului desfrânării cel ce n-a căzut sub cel al lăcomiei pânte­celui; nu e cu putinţă să i se tulbure irascibilitatea celui ce nu luptă pentru mâncăruri, bani sau slavă.”

Dacă posteşte, omul devine blând ca un mieluşel

Uneori chiar şi fiarele sălbatice sunt îmblânzite şi smerite de post. Vezi, atunci când le este foame, se apropie de om să le miluiască, pentru că din instinct simt că de nu vor mânca vor muri.

Sfântul Eufrosin bucătarul și alte meserii ale sfinților

Dacă un bucătar a ajuns să fie „casnic” și „prieten” al lui Dumnezeu, atunci înseamnă că multe meserii pot ajuta pe oameni să devină sfinți, că indiferent de pregătirea profesională, de proveniența socială, omul poate urca la Cer.

Țin sau întrerup postul când merg în vizită la rude?

Dacă veţi mânca de dulce, şi alţii se vor lua după dumneavoastră şi nu se vor teme că greşesc, iar dumneavoastră veţi fi atunci de două ori vinovat: şi pentru sine, şi pentru ei.

Viața duhovnicească a mamei

Atunci când mama face treburi în casă, nu se poate ruga în acelaşi timp? Pe mine mama mea m-a învăţat să rostesc Rugăciunea lui Iisus. Atunci când noi, ca nişte copii ce eram, făceam vreo neorânduială şi era gata să se mânie, o auzeam spunând: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” Viaţa duhovnicească a mamei va ajuta fără zgomot şi sufletele copiilor ei.

Cu Domnul la masă

Tu, Domnul marelui praznic al vieții, ne dai povaţă: Cine nu ospătează singur, ci necontenit împreună cu Tine, Transfigurează orice îmbucătură în adevărata viaţă!

Să posteşti ca să-L experiezi pe Hristos – iubirea infinită a lui Dumnezeu

Prin post, noi intrăm în experierea infinitei lepădări de Sine a lui Hristos, a micşorării Lui  şi, prin aceasta, conştientizăm deîndată boala de care avem cel mai mult nevoie să fim izbăviţi: complicitatea cu noi înşine. Noi suntem stăpâniţi de eul nostru.

Adormirea în Domnul a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul şi păsările venite la înmormântare

Deodată însă, peştera s-a umplut de nenumărate păsărele de pustie, cărora Cuviosul Ioan le dădea zilnic pesmeţi să mănânce. Acum, însă, nu veniseră să primească hrană, ci au fost trimise de Dumnezeu, spre cinstirea Sfântului Ioan, ca să-l jelească şi să-l petreacă spre mormânt.

Pagini