Mai bine este a lepăda bucatele alese și cu mâncarea cea obișnuită a ne plini trupeasca trebuință, ca să nu ne asemănăm cu norodul cel ce a slujit pântecelui în pustie: că a șezut, zice, norodul să mănânce și să bea și s-a sculat să joace; atunci a uitat poruncile lui Dumnezeu și la idoleasca îndrăcire s-a abătut.

Deci, bine scrie Pavel despre moștenitorii lor: „Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru rușinea lor, ca unii care au în gând cele pământești” (Filipeni 3, 19). Și iarăși: „Bucatele sunt pentru pântece și nu pântecele pentru bucate și Dumnezeu va nimici și pe unul și pe celălalt” (I Corinteni 6, 13). Și iarăși: „Dacă pentru bucate se smintește fratele tău, iată că nu umbli după porunca dragostei”. Și mai zice: „Unii ca aceștia nu slujesc lui Dumnezeu, ci pântecelui lor, și prin bune cuvântări amăgesc inimile celor fără de răutate.” Și iarăși: „Înțelepciunea trupească, nebunie este la Dumnezeu. Iar înțelepciunea duhovnicească este viață și pace. Bine este dar a întări inima iar nu cu mâncări”. Și iarăși: „Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt”.

Precum și lacov, osândind pe robii pântecului, zice: „Veselitu-v-ați pe pământ și v-ați desfătat și v-ați hrănit inimile voastre, ca pe o oaie în ziua de junghiere”. Iar necredincioșilor evrei, Domnul le-a zis: „Adevăr grăiesc vouă, Mă căutați pe Mine, nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat pâine și v-ați săturat”. Și le-a mai zis: „Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne în viața veșnică, pe care Fiul Omului o va da vouă”. Căruia se cuvine slava, cinstea și închinăciunea în vecii vecilor. Amin. (Sfântul Antioh)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunaveștire, p. 138)