mânie

Ce anume îi poate ajuta pe părinți să nu aibă atitudini extreme?

Nu există reguli, încât să putem spune: „Fă așa și nu vei ajunge la acea extremă sau fă invers și nu vei ajunge la cealaltă extremă”. Citim și aflăm multă informație. Dar tot ceea ce află sau învață cineva se va dovedi vătămător dacă nu dispune de iubirea adevărată, care-l luminează pe om și-l îndrumă pe calea de mijloc, îl învață să se comporte normal cu ceilalți oameni și în special cu copii lui.

Sfânta Filoteia de la Curtea de Argeş, muceniţă a lui Hristos la doar 12 ani

Observând tatăl ei că mâncarea nu-i ajunge, şi-a certat femeia pentru aceasta, iar ea i-a zis: „Întreabă pe fiica ta ce face cu mâncarea, că eu îţi trimit mâncare destulă la câmp!”. Atunci, ticălosul tată, mâniindu-se pe fericita Filoteia, şi-a pus în minte s-o pândească pe cale şi să afle ce face cu mâncarea de nu-i ajunge. Într-o zi, la amiază, pe când el o pândea dintr-un desiş, a văzut-o pe Filoteia cum împarte mâncarea la copiii săraci care îi ieşeau înainte. Atunci, pornindu-se cu mânie de fiară, din îndemnul diavolului, a aruncat cu barda ce o purta la brâu asupra Sfintei Filoteia.

Dumnezeu dă darul smereniei când găseşte sufletul pregătit

Să nu mai spui „Ăsta-i mofturos, ăla-i invidios, celălalt se mânie” sau „Nu pot s-o scot cu ei la capăt”. Aşa ceva nu se cade. Nu e creştineşte, nu e ortodox. Fiindcă nu te afli deloc în iubirea lui Dumnezeu! Te-ai despărţit de fraţii tăi şi, astfel, te-ai despărţit de Harul Domnului. Dimpotrivă, să treci cu vederea slăbiciunile lor şi, fără să le imiţi, să devii una cu ei, lucrând împreună.

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – sfaturi pentru monahii din obştea sa

„Nici după moartea mea să nu îndrăzniţi a ieşi de sub jugul Domnului, nici să vă întindeţi, cercând alte vieţi; ci să vă mulţumiţi cu acest încredinţat podvig (jug, povară), întru care sunteţi bine deprinşi şi chemaţi de însuşi Duhul Sfânt, având spre neruşinată pildă pe cei 24 de ani ai supunerii mele, când am fost sub ocârmuirea dreptului bătrân Kir Paisie, stareţul meu cel din chinovie.” 

Să înlocuim cu rugăciune mustrarea pentru cel care ne supără

Să nu dorim să liniştim, chipurile, pe alţii, dacă noi înşine nu avem liniştea lăuntrică, a sufletului. Pe cel egoist şi încăpăţânat nu trebuie să insistăm să-l smerim prin cuvinte, ci prin rugăciune şi smerenie, căci dacă vom insista, acela se va înspuma, iar noi ne vom obosi, vom transpira şi ne vom mâhni.

Să ne ferim de patimi, ca să sporim duhovniceşte

„Să ştiţi, fiii mei, că zavistia, pizmuirea, lăcomia, vicleşugul, mânia, pomenirea de rău şi trufia, acestea nu ştiu să cinstească pe cea plăcută lui Dumnezeu sporire duhovnicească. Patimile acestea rămân ca nişte săgeţi înfipte întru acelaşi blestem al neascultării strămoşeşti.”

Să privim dincolo de comportamentul nedorit al copilului, în profunzimea lui

Înainte să reacţionezi, întreabă-te: „De ce se poartă aşa copilul meu?” Când mă sună părinţii şi mă roagă să le dau sfaturi, îi întreb de ce cred ei că se poartă urât copilul. Răspunsul tipic pe care îl primesc este: „Habar n-am!” De cele mai multe ori, ei nu s-au gândit de ce se poartă aşa şi ar vrea doar să ştie cum să pună capăt acelui comportament nedorit.

Postul – care este reversul medaliei?

Războiul stomacului, însă, e primul război pe care l-a pierdut omul (în Rai) şi prima biruinţă a diavolului. Şi cu el, diavolul nădăjduieşte să-i câştige şi pe oameni şi să-i desfacă de Dumnezeu.

Controlul şi dominarea în relația de cuplu

Ne dorim ca, implicaţi fiind în relaţii, să avem certitudinea că nu vom fi răniţi, dezamăgiţi, abandonaţi. Ne dorim ca, în ochii partenerului/partenerei, să fim consideraţi valoroşi, să ocupăm primul loc. Până aici ne referim la aspecte justificate, legitime într-o relaţie de cuplu, în căsătorie.

Pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite când copilul se înfurie, să încercăm să aflăm cauzele

Avem de multe ori tendinţa să nu vedem pădurea din cauza copacilor. Adică ne oprim asupra unui eveniment, asupra unei fapte, de exemplu, copilul s-a mâniat, îl chemăm şi-i spunem de ce te-ai mâniat sau nu este permis să te înfurii aşa sau nu-ţi permitem să-l loveşti sau să îi vorbeşti urât. Adică punem nişte limite. Limitele trebuie să existe. Problema apare dacă nu abordăm întregul eveniment petrecut, dacă nu cercetăm ce simte copilul şi ce a vrut să ne spună cu purtarea lui.

Pagini