mântuire

Ilie – sfântul care a trăit pe pământ, dar nu a murit niciodată

De la începuturile creștinismului și până astăzi, sfinții lui Dumnezeu sunt aceiași. Fie că au purtat pe cap coroană, cunună sau o simplă cușmă, fie că au pătimit în închisori, au fost schingiuiți sau și-au petrecut întreaga viață în peșteră, în inima pădurii, că au condus oștiri călare sau că au mers desculț, toți sfinții s-au învrednicit a se împărtăși de acelaşi Hristos şi de acelaşi Har al Duhului Sfânt.

Părintele Cleopa – În ce fel ne păcălește diavolul, fără să ne dăm seama

Spunea Părintele Cleopa: „Să ştiţi că cele mai multe suflete de creştini le duce diavolul în iad prin amânarea pocăinţei. La cei tineri le spune: «Eşti tânăr. Acum vrei să te spovedeşti? Acum vrei să te rogi sau să posteşti? Nu-ţi pierde timpul acum cu acestea. Trăieşte-ţi viaţa! Ai timp să te pocăieşti mai târziu...». Celor maturi le spune: «Acum ai de crescut copii, ai de lucru. Mănâncă şi bea, ca să ai putere. Te vei ocupa de suflet la bătrâneţe...». Iar către cei bătrâni zice: «Toată viaţa te-ai ostenit şi ai muncit. Mai eşti şi bolnav şi neputincios. Şi poate nu mori chiar acum. Mai ai timp...»”.

Rugăciunea eshatologică a Sfântului Siluan pentru umanitatea întreagă

În Rai, în Împărăţia lui Dumnezeu, fiecare persoa­nă trăieşte totalitatea umanităţii, după cum fiecare Per­soană a Sfintei Treimi trăieşte totalitatea fiinţei dumnezeieşti. Şi numai în acel moment această umanitate dispersată în indivizi devine o unitate de persoană.

Mare lucru este puterea inimii!

Inima este ca o baterie care se încarcă continuu. Nu oboseşte, nici nu îmbătrâneşte; puterea ei nu se istoveşte niciodată. Dar pentru aceasta trebuie să ne punem inima să lucreze.
Unde nu sunt lacrimi, nu este mântuire.

Mi-e dor de cer și dorul meu e numai pentru Dumnezeu

Mi-e dor de cer, de cer mi-e dor Și-n mănăstire aș vrea să mor.

Care este cel mai greu lucru pentru creștin?

În orice nevoință, orice ar întreprinde, omul primește odihnă după multă osteneală, pe când rugăciunea, chiar dacă aduce uneori mângâieri cerești și sfinte, până în cea de urmă clipă a vieții creștinului cere de la el trezvie.

Biserica ne ajută să ieșim din egoism

Biserica învaţă că nu vei putea ajunge în Rai singur, ci cu fratele tău, cu aproapele tău, prin mijlocirea dragostei tale către acesta.

Orice om are o misiune pe pământ – sfinții sunt dovada vie!

În marea Lui bunătate şi mărinimie, Domnul nu ne sileşte niciodată, căci nu vrea să ne constrângă libertatea cu care El Însuşi ne-a înzestrat. Hristos ne dăruieşte cuvintele şi poruncile Lui mântuitoare, dar ne lasă pe noi să le împlinim, să facem un experiment pentru a verifica adevărul Său şi a-l statornici apoi drept singura lege a fiinţei noastre.

Himera omului modern – o fericire fără Dumnezeu

Precum nu poţi să prinzi cu mâna Din apă, luna nicidecum, Așa nici pe «himera» vieţii Din calea veacului de-acum.

Pagini