mântuire
 

Întrebare pe tema iubire

Cum este posibil ca omul, într-o viață întreagă, să nu Îl (re)cunoască pe Dumnezeu?

Magda întreabă:
„Iar osândirea unora la chinuri nu e un act al lipsei de iubire a lui Dumnezeu, ci constă tocmai în neputinţa lor de a simţi iubirea Lui, neputinţă pe care şi-au pricinuit-o prin lipsa de efort a voii lor de a răspunde cu fapta iubirii Lui”. Mi-am pus intrebarea asta retorica de nu stiu cate ori: cum e posibil ca omul - faptura mainilor Sale sa nu fie fie in stare in toata viata sa pamanteasca sa-L (re)cunoasca si sa-l iubeasca pe Dumnezeu?! Stiu! A avut parinti... (citește toată întrebarea)
Răspuns:
Dincolo de faptul că un om a fost sau nu educat să Îl cunoască pe Dumnezeu, omul are libertate. Dar nu acea libertate de a alege albul sau negrul, de a o lua la stânga sau la dreapta, ci o libertate, am putea-o numi, metafizică. Acea libertate de a fi sau nu cu Dumnezeu! Faptul că omul ȘTIE (educat sau nu) că există Dumnezeu, nu înseamnă, obligatoriu, că Îl și acceptă pe Dumnezeu în viața lui. Darul acesta al libertății este și expresia maximei noastre... (citește tot răspunsul)
pr Constantin Sturzu

Sfântul Ierarh Iorest Mărturisitorul, închis și maltratat pentru credinţa ortodoxă

În anul 1643, blândul ierarh Iorest a fost aruncat în temniţă pentru râvna dreptei credinţe, pătimind multe necinstiri, bătăi şi ocări. Iar sfântul răbda muceniceşte, fiind gata să-şi dea şi viaţa pentru apărarea credinţei ortodoxe şi mântuirea turmei sale.

Canonul nu este o pedeapsă pentru păcate, ci un tratament

Patimile cultivate ani de-a rândul trebuie scoase prin lacrimi şi nevoinţe, printr-un efort susţinut, conştient şi serios, altfel vindecarea omului şi viaţa lui religioasă nu sunt decât nişte iluzii, iar suferinţa (boala, neliniştea) omului va rămâne pe mai departe netratată.

Orice ar cere Maica Domnului, Dumnezeu împlineşte

Orice cere Ea, Dumnezeu împlineşte, că Ea cere numai ceea ce e de folos pentru mântuire, nu altceva.

Mănăstirea nu este o fugă de responsabilitățile vieții, ci o chemare dumnezeiască

Mănăstirea nu este aşa cum îţi închipui tu: „mănăstire liniştită, rugăciune, împlinire senină a ascultărilor”. Aceasta este o viaţă maşinală. Nici nu-ţi închipui tu prin ce războaie şi ce ispite au de trecut cei ce au păşit în această arenă a vieţii duhovniceşti!

Bărbatul şi femeia au chemări şi lucrări complementare în istoria mântuirii

De ce „purtătoarele de miruri” L-au văzut pe Domnul, şi nu apostolii? Ni se va spune că ele au mers la mormânt şi au avut această şansă, pe când ucenicii au stat închişi în casă. Dar atunci de ce nu li s-a arătat şi celor doi apostoli, Petru şi Ioan, care au alergat la mormânt imediat ce le-a dat vestea Maria Magdalena? Sau cine-L putea opri pe Hristos să treacă prin uşile încuiate şi să vină mai întâi la apostoli, încă de dimineaţă? De ce mai trebuia aşteptată seara zilei Învierii?

Episcopul Macarie al Romanului, ctitorul Mănăstirii Râşca

Văzând Schitul Bogdăneşti (Fălticeni) aproape în paragină, episcopul Macarie a zidit din temelie, cu ajutorul lui Petru Rareş, Mănăstirea Râşca, între anii 1542-1550. Biserica închinată Sfântului Ierarh Nicolae a fost apoi împodobită cu frescă în interior şi exterior, cu chilii şi şcoală mănăstirească. Acest mare ierarh a făcut din ctitoria sa o vestită obşte isihastă cu peste 60 de monahi, toţi lucrători ai rugăciunii lui Iisus, dintre care unii au ajuns să fie număraţi printre sfinţi. Cel mai cuvios ucenic al episcopului Macarie a fost „Ioan de Râşca, arhiepiscopul cel sfânt şi minunat”.

În necazuri, să o rugăm pe Maica Domnului să mijlocească pentru noi

Preasfânta Maică a Domnului va fi cu noi mereu, în toate necazurile noastre. Ea ne va izbăvi de toate nevoile acestei vieţi trecătoare, ne va izbăvi de cea mai mare nefericire - moartea sufletelor noastre - ce este despărţirea veşnică de Hristos.

Esența vieții omului care-și dorește mântuirea - rugăciunea și faptele dragostei

Dacă orice cap este spre durere și orice inimă spre întristare, atunci nu există nimeni fără peripeții și fără nevoi. Dincolo de faptele dragostei pe care ni le impune mântuirea, alt mijloc de mântuire în afară de rugăciune nu se află. „Cheamă-mă în ziua necazului tău și te voi izbăvi și Mă vei slăvi”, zice Domnul. 

Hristos nu a venit la noi în „vizită”, ci a purtat toate neputințele și neajunsurile firii noastre, în afară de păcat

Hristos ne-a vorbit personal și ne-a arătat în mod practic modul întoarcerii de la faptele morții la faptele vieții. Toate acestea le avem din descoperire. Nu sunt teorii abstracte. A venit Îngerul de Mare Sfat și ne-a vorbit personal! Numai ne-a vorbit? A venit la noi și ne-a deschis calea. Acum și cu ochii închiși, drumul este deschis.

Pagini