Mântuitorul

Părintele Patriarh Daniel: „Să facem binele din proprie inițiativă, cum a mers și Hristos în Gadara, la cei mai chinuiți și părăsiți”

Mântuitorul a mers din proprie inițiativă „acolo unde demnitatea umană, ființa umană a fost cel mai mult chinuită, abandonată, părăsită, izolată și umilită”, a spus Patriarhul Daniel în predica sa de duminică. Și noi să facem binele din proprie inițiativă, a adăugat el: „Unde vedem că este multă suferință, singurătate și umilință, să mergem să ajutăm după posibilități și mai ales prin rugăciune, prin prezență, prin cuvânt și prin faptă”.

„Vorbirea şi glumele în biserică se aseamănă cu râs la mormânt”

Vorbirea, glumele şi râsul în biserică sunt păcate contra Sfântului Duh, adică contra puterii dumnezeieşti, căci prin acestea se dispreţuieşte sfinţenia bisericii şi se dă prilej de sminteală oamenilor. Ba, ceva mai mult, aceste urâciuni au devenit astăzi un obicei nedespărţit de biserică şi de credincioşii săi. Vai, ce dureros lucru este când singuri noi dispreţuim ce avem mai sfânt – Biserica – pe care o avem moştenire de la Hristos!

Protosinghelul Vichentie Mălău ‒ „Nu răspund nimănui până nu sunt îndemnat de Duhul Domnului, căci în mine trăieşte Hristos, nu eu”

După şapte ani de zile, osemintele acestui preacuvios părinte, pline de bună mireasmă, au fost strămutate la Mănăstirea Secu. Iar mâinile sale, cu care a săvârşit cele sfinte şi i-a miluit pe cei săraci, au fost găsite întregi şi nevătămate, ca semn că Hristos l-a numărat în ceata cuvioşilor părinţi, pentru sfinţenia vieţii şi desăvârşita lui milostenie.

Poți fi și Marta, care-L primeşte pe Domnul, și Maria, care cade la picioarele Sale?

Domnul preţuieşte mai mult partea Mariei. De voieşti să iubeşti cu adevărat pe Hristos, trebuie să uiţi de însuţi trupul tău. Şi rugându-te, vezi să nu ceri în loc de altele, altele. Nu bani, nu slavă omenească. Caută Împărăţia lui Dumnezeu mai întâi, şi toate celelalte se vor adăuga ţie.

Rostul morții, convertit de Hristos

Mântuitorul nostru, prin moartea Sa, a schimbat nu numai Crucea din ocară în slavă, ci a schimbat și rostul morții și l-a făcut bun.

Sutașul din Capernaum, omul de care S-a minunat Domnul Hristos

Când s-a apropiat de Domnul Hristos, el de fapt și-a mărturisit credința. A spus că are un servitor care este bolnav și l-a rugat pe Domnul Hristos să-l vindece. Avea credința că Domnul Hristos poate lucrul acesta. Dar avea credința că poate să facă lucrul acesta de la depărtare, nu numai din apropiere. 

Ce semnifică citirea „Apostolului”?

Citirea „Apostolului” ne trimite cu gândul la trimiterea Sfinţilor Apostoli la propovăduire, când Mântuitorul le spune acestora: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura” (Matei 28, 19).

IPS Ioachim: „Sutașul anticipează importanța rugăciunii pentru alții”

Întâlnirea providențială a lui Hristos cu acest centurion roman imediat după cuvântarea din Muntele Măslinilor este paradigma care arată, pe de o parte, universalitatea mesajului Evangheliei și a participării tuturor neamurilor la darul mântuirii lui Dumnezeu, iar pe de alta direcția greșită în care se îndreptase Israel prin înțelegerea și împlinirea formală a Legii. Nu doar pentru evrei, ci și pentru noi, creștinii de astăzi, sutașul din Evanghelie rămâne un exemplu.

Cea mai potrivită comparație a valorii sufletului este cu însăși viața omului

Sfânta Evanghelie numește uneori sufletul și viață: „Căci cine va voi să-și scape sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Marcu 8, 35). Ne punem întrebarea: De ce îl numește Sfânta Scriptură pe om, în multe locuri, „suflet”?

Sfânta Împărtăşanie este foc ce arde pe cei nevrednici! (Protosinghelul Vichentie Mălău)

Astăzi mulţi caută duhovnici dintre cei mai lesne iertători şi încă îi roagă să nu le dea canon mult. Ba încă ar mai cere graţiere definitiv. Unii nu uită să ceară imediat şi voie de împărtăşanie, indiferent de greutatea păcatelor. Aceasta, ca să-i creadă lumea vrednici. O, ce nebunie fără leac! 

Pagini