Mântuitorul

Mântuitorul nu Se desparte de cei pentru care S-a jertfit

Mântuitorul nu Se desparte de cei pentru care a vărsat Preacuratul Său Sânge, pentru care Și-a dat sfânta Sa viață.

Care este rolul Fericirilor în cadrul unei slujbe de înmormântare?

Biserica îi întărește prin Fericiri pe credincioșii participanți la slujba de înmormântare, sădindu-le în suflet nădejdea, în primul rând, că cel adormit nu merge în mormânt, ci în cer, însoțit de rugăciunile Bisericii, unde va fi răsplătit, iar cei prezenți învață să nu se întristeze „ca toți cei care nu au nădejde” în Dumnezeu, „pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa credem că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El”, la venirea Domnului.

Descoperirea moaştelor întregi ale Sfinţilor Mucenici de la Niculiţel – o minune a lui Dumnezeu

Jertfa Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip, împreună cu a celorlalţi 31 de mucenici de la Isaccea (Niculiţel), este una dintre cele mai mari jertfe martirice pentru Hristos din ţara noastră. Numai jertfa marelui domn şi martir Constantin Brâncoveanu, cu a celor patru fii ai săi, poate fi pe măsura sfinţilor mucenici de la Niculiţel.

Dragostea pentru muncă împlinește existența oricărui om

În cartea prorocului Isaia, în capitolul 41, în care oamenii sunt numiți dumnezei, se spune că munca poate fi îndreptată spre bine, dar și spre rău. Ea poate să fie în acord cu voia lui Dumnezeu, dar poate să fie, după conținut și scop, îndreptată împotriva Lui. Astfel de exemple se întâlnesc la tot pasul în istoria omenirii.

O minune care deschide ochii și o investigație care orbește

Orbul care s-a dovedit mult mai văzător decât cei născuți cu vedere, Îl vede pe Fiul lui Dumnezeu, Îl mărturisește și I se închină. Acesta e modul în care el dă slavă lui Dumnezeu, și nu așa cum i se ceruse, renegând pe Cel ce i-a făcut bine. Orbii văd. Iar cei ce văd, nu mai văd, sau cum spune Domnul Iisus în debutul Evangheliei din joia ce tocmai a trecut: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi”.

Dacă eu nu Te văd ca lumină, înseamnă că eu sunt în întuneric

La ochii sufletului fiind orbit, la Tine Hristoase vin, ca și orbul cel din naștere cu pocăință strigând către Tine: „Tu, celor din întuneric ești Lumina cea prealuminoasă!”.

Să fim blânzi și smeriți cu inima!

Când un om reușește să iubească, în adevăratul înțeles al cuvântului, se îndumnezeiește, devine asemenea cu Dumnezeu. Dumnezeu l‑a creat pe om și întregul univers din iubire.

Vino Tu, Iisuse Doamne!

Vino Tu, Iisuse Doamne, Și începe a lucra; Ce-ai făcut cu Sfântul Pavel Fă, Te rog, și-n viața mea.

A băut apa cea vie și a devenit lumină din Lumina cea adevărată

Despre femeia samarineancă se știe din tradiție că se numea Fotini, un cuvânt grecesc care înseamnă „lumină”. Exemplul ei, de pocăință și deschidere, ne dă gândul reconfortant că avem puterea să ne depășim propria stare în căutarea „băuturii” din care bând, nu mai însetăm în veci: apa vie. Căutându-L pe Domnul Îl descoperim ca pe o fântână: trebuie să ne căznim a lăsa în jos găleata, adică să ne smerim, pentru a primi în schimb ceea ce ne asigură viața.

„Dă-Mi să beau” (Ioan 4, 5-42)

Dialogul strașnic cu femeia samarineană ne descoperă capacitatea și dorința de dialog a Mântuitorului cu lumea aflată în așteptare, în așteptarea Venirii sale. Dialogul scurt, în esență, pare că aduce a „grabă misionară”, Domnul știind că nu este timp de vorbe atunci când dăruiești cuvintele vieții veșnice. Reacția femeii, inteligența ei, luciditatea identificării mesianității Mântuitorului și mai ales curajul ei de a vesti comunității descoperirea lui Mesia în miezul vieții lor fac din ea un exemplu al prezenței Duhului Sfânt în viața oamenilor, în construcția internă a vocațiilor lor.

Pagini