parinte de copil

Să ținem cont de schimbările ce au loc în viața copiilor noștri!

Creșterea înseamnă schimbare. Creștem din ceva ce suntem în ceva ce nu suntem și totuși continuăm să fim aceeași persoană. Creșterea este un proces care are loc în interiorul individului: el sporește în înțelegere, în putere, în inteligență, în simțire. Când nu mai există creștere, atunci se stagnează.

Dumnezeu poartă mare grijă de copii

Pentru ca Domnul să-i binecuvânteze pe copii ca să scape de primejdii trebuie să vă rugaţi zi şi noapte. Dumnezeu este Milostiv! El are multe mijloace pentru a preîntâmpina nenorocirile, mijloace care nouă nici nu ne trec prin cap. El este Cârmuitor înţelept, Preabun şi Atotputernic, şi noi facem parte din Împărăţia Lui.

Părintele ar trebui să fie cel mai bun confident pentru copiii lui

Precum atunci când copilul se loveşte la picior, părinţii merg împreună cu el Ia medic şi îl întreabă ce trebuie să facă pentru a se vindeca piciorul, tot astfel ei trebuie să ştie şi ce fel de probleme îl frământă pe copil, pentru a-l ajuta. 

Cea mai bună moştenire pe care părinţii o pot lăsa copiilor este evlavia lor

Când copiii îi văd pe părinţii lor că au dragoste între ei, că se respectă unul pe altul, că se poartă cu bună cuviinţă, că se roagă, atunci ei le întipăresc pe acestea în sufletul lor. De aceea spun, cea mai bună moştenire pe care părinţii o pot lăsa copiilor lor este evlavia lor.

Tatăl este important în viața copilului încă din primele clipe de viață

Cel mai important este ca tatăl să se străduiască un pic şi să înveţe încetul cu încetul: să schimbe scutecele, să-i facă baie, să-l culce... Aceasta îi va da tatălui sentimentul de rudenie, iar pentru copil aceste atingeri ale mâinilor tatălui înseamnă mult în ce priveşte relaţiile lui ulterioare cu ambii părinţi.

Să ajutăm copiii să se simtă membri ai Bisericii

„Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17, 21). Ea nu se dobândeşte prin educaţie, ci este un dar dumnezeiesc pentru cel ce caută adevărul în curăţia inimii. Scopul educaţiei este să pregătească acea cale pentru primirea darului.

Sufletul copilului nu va putea uita niciodată deasa unire cu Hristos prin împărtășanie

Ne este lene să ne rugăm pentru copii, ne este lene să-l împărtăşim mai des pe prunc, ne este lene să-l aducem pe copil la biserică. Ne tot plângem că în veacul nostru ateu e greu să creşti un creştin. Dar de ce, dacă vă simţiţi incapacitatea de a rezolva această problemă, nu apelaţi la ceea ce este mai important? Împărtăşiţi-l pe copil cât mai des posibil şi să credeţi că sufletul acestui copil nu va putea uita deasa unire cu Domnul Însuşi!

Primii 6 ani din viața copilului sunt fundamentul pentru întreaga sa educație

Mulți părinți cred că educaţia începe doar din clipa când copiii încep să meargă la şcoală. Un gânditor adânc al vremii noastre afirmă că educaţia se sfârşeşte deja la zece ani, iar alt înţelept al lumii spune: „De obicei, omul rămâne pentru toată viaţa aşa cum a fost vreme de şase ani la sânul mamei sale”.

Tinerii trebuie lăsați să-și urmeze vocația descoperită de Dumnezeu

Tinerilor pe care îi văd că oscilează în alegerea ştiinţei pe care vor să o studieze, le spun: „Vedeţi care ştiinţă vă place, astfel încât să faceţi ceea ce aveţi sădit în fire.”

Cum le vorbim copiilor noștri despre Dumnezeu?

Sarcina noastră în ceea ce privește sentimentul de evlavie al copiilor constă în a-i face să realizeze acțiunea lui Dumnezeu în limitele propriei lor experiențe de viață, ale cunoașterii evenimentelor naturale și ale capacității lor de raționalizare. În propriul ritm și în felul specific fiecăruia, cu ajutorul lui Dumnezeu, ei vor dobândi sentimentul sfințeniei, un fel de evlavie față de taina lui Dumnezeu.

Pagini