Desigur, tinerii pot să aibă cunoştinţe şi prieteni, însă părinţii trebuie să aibă grijă cu ce prieteni se însoţesc copiii lor. Ei ar trebui să-i cunoască pe prietenii copiilor lor, să-i invite acasă şi să dorească să facă cunoştinţă cu părinţii acestora. Doar atunci pot să-i lase pe adolescenţi să se plimbe cu aceştia. Căci astăzi, pentru copii, autoritatea sunt prietenii – iar ei pot reprezenta ceva mai mult decât părinţii lor.

Prin urmare, când copiii au legături foarte strânse cu oamenii răi, aceştia pot, în mare măsură, să aibă influenţă asupra lor. Principalul lucru pe care trebuie să-l înţeleagă părinţii este că problemele şi greutăţile, pentru copii, apar din familie. Fie între soţi există o relaţie proastă, fie copilul nu a primit în familie educaţia datorată, fie problemele sale nu preocupă pe nimeni.

Mai cu seamă este necesar ca părinţii ai căror copii nu au atins încă vârsta adolescenţei să ştie să preîntâmpine astfel de cazuri. Tot ceea ce noi dorim să investim în copii, în plan educaţional, trebuie să facem până la vârsta adolescenţei. Mai apoi, învăţăturile noastre sunt din ce în ce mai puţin receptate de copiii noştri. Iar dacă un copil a primit educaţia datorată, în adolescenţă va putea să ştie ce este bine şi ce este rău şi să facă o alegere potrivită.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 97-98)