patimă

Virtuțile esențiale preschimbării noastre lăuntrice

„A chema neîncetat numele lui Dumnezeu e un leac care nimicește nu numai toate patimile, ci însăși lucrarea lor.”

Iubirea de arginți nu cunoaște odihnă

Cumplita dragoste de multa agonisire, nefiind înnăscută, ci adusă în suflet de undeva din afară, nu cunoaște istov, nu știe de veselie, nu i se împuținează puterile, nu se satură, ci întotdeauna se străduie să devină mai tânără și mai samavolnică.

Scrisoarea despre frică a Maicii Gavrilia Papaiannis

Frica este izvorul multor rele pentru caracter: ea îl face pe om ipocrit, mincinos, de rea credinţă. Adesea, acest sentiment umilitor de frică alterează caracterul: „Ce se va spune despre mine?”. Și astfel trădăm dumnezeiasca iubire, pentru a fi pe placul oamenilor. Această frică este un monstru: „Ce o să spună lumea”… Dar cine este această lume? Este ea idealul? V-ar plăcea să fiţi ca ea? Dacă vă veţi pune cu sinceritate această întrebare, veţi spune că nu. Prin urmare, de ce trădaţi Iubirea lui Dumnezeu şi Adevărul Lui pentru ea?

Necazurile prezente sunt arvuna darului viitor

Atunci când voiește Domnul să înalțe un suflet la mai înalte lucruri, îl pregătește cu tânguiri, întristări și necazuri ale duhului, și rele pătimiri ale trupului, ca să-l învrednicească darurilor Lui.
„Ce folos este ca trupul să fie deșert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate?”

Căutarea cu dinadinsul a darului lacrimilor

Să nu căutați daruri înalte, extazuri și mângâieri duhovnicești, pentru că acestea se dau pe măsura smereniei noastre.

Una este judecata lui Dumnezeu, și alta judecata oamenilor

Greșelile omenești, ale mele, ale dumneavoastră, ale sinodalilor, ale patriarhului ‒ toate vor fi judecate de Dumnezeu. Căci una este judecata lui Dumnezeu, și alta este judecata oamenilor.

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – sfaturi pentru monahii din obştea sa

„Nici după moartea mea să nu îndrăzniţi a ieşi de sub jugul Domnului, nici să vă întindeţi, cercând alte vieţi; ci să vă mulţumiţi cu acest încredinţat podvig (jug, povară), întru care sunteţi bine deprinşi şi chemaţi de însuşi Duhul Sfânt, având spre neruşinată pildă pe cei 24 de ani ai supunerii mele, când am fost sub ocârmuirea dreptului bătrân Kir Paisie, stareţul meu cel din chinovie.” 

Când oferi milă și iubire, vei vedea că ele nu se sfârșesc niciodată

Fugi de discuția în jurul dogmelor, ca de un leu înfuriat; să nu intri în astfel de vorbe, nici cu fii de-ai Bisericii, necum cu străinii.

Ai nevoie să stai de vorbă cu tine însuți și cu Dumnezeu

Oare vezi tu că în toate acestea a început rana ta să se vindece și să se închidă? Adică patimile început-au să slăbească? Și iarăși ia aminte și vezi de nu cumva din lăuntrul ranei tale celei putrede a început să răsară trupul cel viu, adică pacea sufletului.

Pagini