De vreme ce [războiul] acesta este nevăzut, nu îl vedem. Doar adevărații nevoitori îl cunosc din lucrările și consecințele sale. Martor nemincinos al acestui fapt este Apostolul Pavel: „Căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute” (II Corinteni 2, 11), spune vorbind despre meșteșugirile diavolului. Războiul nevăzut există din pricina atotcuprinzătoarei pervertiri a firii, care se împotrivește ținerii legii dumnezeiești și a voii dumnezeiești.

Orice lucru care instituie și dă coeziune lumii prezente se face prin gândire, prin hotărâre. Urmează apoi acțiunea și lucrarea, potrivit alegerii și preferinței. Toate acestea se fac în minte, care alege și hotărăște. Legea pervertirii firii, unde își are sediul iraționalul, fie prin mijlocirea patimilor, fie prin mijlocirea dracilor, lucrează la înșelarea minții, pentru ca să se facă  înclinația  pătimașă  și  irațională. Aceasta  nu  este  o  luptă  văzută  și  o  ciocnire  sensibilă (simțuală), ci o incitare interioară pentru ca să se reușească determinarea hotărârii, a consimțirii și a făptuirii. Tot acest labirint dedalic [de încurcături și învălmășeală] al încleștării și al luptei nevăzute împotriva iraționalului, pentru ținerea voii dumnezeiești, a virtuții și a dreptății, se numește război nevăzut.

(Gheron Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă și note de Nicușor Deciu, Editura Doxologia, Colecția Călăuze duhovnicești, Iași, 2012, pp. 53-54)