pedeapsă

„Unii, prin depărtarea de mâncăruri își înnobilează trupul, dar cu limba prin cleveteli, mănâncă amarnic cărnurile aproapelui”

Să facem din începutul postului începutul virtuților, ca prin fapte să ne adeverim nașterea duhovnicească și să ne păstrăm nevătămată vrednicia înfierii și să adunăm roadele cultivării noastre la vremea răsplătirii.

Starea de mânie este un stres foarte sever, la care ne supunem singuri

Omul supărăcios se pedepsește pe sine însuși îngrozitor, aducându-se într-o stare de totală epuizare.

Scopul diavolului este să-l despartă pe om de nădejdea în dragostea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu

Nimic nu-i este atât de iubit diavolului cât omul pedepsit, fiindcă dorește să-și hrănească patima urii împotriva noastră, pentru ca prin multa greutate a nenorocirilor dureroase, sufletul, plecându-se prin slăbiciune să taie de la el însuși puterea nădejdii dumnezeiești, făcând asaltul durerilor care i se întâmplă pricină de lepădare de Dumnezeu în loc de învățătură de minte.

Ciobanul pedepsit de Sfântul Ioan Botezătorul

Când a auzit ciobanul că oile lui înoată în bazin, a venit în fugă, cu sufletul la gură. Şi ce să vadă? Mai mult de douăzeci de oi se înecaseră. Atunci a început să se jelească şi să se tragă de păr strigând: „Oh, ce am păţit? Vai mie! Vai mie!”

Sfinţii 14000 de prunci ucişi din porunca lui Irod ‒ drumul spre sfinţenie

Mâniindu-se pentru că magii nu s-au întors să îi spună locul unde se afla Mesia, Irod s-a arătat ca o fiară şi a poruncit să fie ucişi toţi pruncii cu vârsta de până la doi ani, din întregul Betleem. Crimele acelea au fost dintre cele mai odioase, unii dintre copii fiind tăiaţi cu sabia, alţii sfărâmați de piatră sau călcaţi în picioare, sugrumaţi sau înjunghiaţi. Masacrul s-a petrecut chiar sub ochii mamelor care plângeau amarnic şi se rugau de ostaşi să aibă milă de ele.

Irod însă n-a scăpat de blestemele mamelor celor 14.000 de copii omorâţi

Despre Irod se ştie că, la trei ani după Naşterea lui Iisus, a murit putrezit de viu, ros de boli ruşinoase şi împrăştiind o putoare pe care nimeni n-o putea suferi.

Mulțumim răbdării Tale, Doamne!

Vrednică de laudă și uimitoare este această îndelungă-răbdare a lui Dumnezeu, rod al iubirii Lui către făpturi. Mulțumită acestei îndelungi răbdări, câți păcătoși și păcătoase nu s-au mântuit, care trebuiau să piară pe vecie, dacă Dumnezeu nu ar fi avut îndelungă-răbdare față de noi, prevăzând întoarcerea și îndreptarea noastră?

Mândria pierde într-o clipă ce câştigă sufletul într-o viaţă de rugăciune

Din cauza mândriei nemăsurate se întâmplă toate grozăviile de pe lumea asta, oamenii nu îşi mai văd limitele decât în ceasul de pe urmă…

Cartea a treia a Macabeilor – Capitolul 2

Rugăciunea lui Simon arhiereul și a celorlalți Iudei; pedeapsa lui Ptolomeu și însănătoșirea lui.

Comportamentul copiilor – oglindă a educației părintești

„Nu îl ferici pe om mai înainte de moartea sa, pentru că omul se cunoaște prin copiii pe care i-a lăsat în urma sa.”

Pagini