Zaharia – Capitolul 14
1. Iată că vine ziua Domnului, când se vor împărţi prăzile tale în mijlocul tău.
2. Şi voi aduna toate neamurile pentru război împotriva Ierusalimului, şi cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite şi femeile necinstite. Atunci jumătate din cetate va fi dusă în robie, iar restul poporului Meu nu va fi stârpit din cetate.
3. Atunci Domnul va ieşi la luptă şi se va război împotriva acestor popoare, ca în vreme de luptă, ca în vreme de război.
4. Şi în vremea aceea se vor sprijini picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, la răsărit; iar Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la răsărit la apus şi se va face o vale foarte mare şi jumătate din munte se va da înapoi către miazănoapte şi cealaltă jumătate către miazăzi.
5. Şi voi veţi alerga prin valea munţilor Mei, căci valea munţilor se va întinde până la locul unde Eu voi da izbăvire. Şi veţi alerga cum aţi alergat de frica cutremurului, în vremea domniei lui Ozia, regele lui Iuda. Atunci va veni Domnul Dumnezeul meu şi toţi sfinţii împreună cu El.
6. În vremea aceea nu va mai fi lumină, ci frig şi ger.
7. Va fi o zi deosebită pe care Domnul singur o ştie; nu va fi nici zi şi nici noapte, ci în vremea serii va fi lumină.
8. Iar în ziua aceea vor izvorî din Ierusalim ape vii: jumătate se vor îndrepta către marea cea de la răsărit, iar cealaltă jumătate către marea cea de la apus. Şi aşa va fi şi vara şi iarna.
9. Şi va fi Domnul Împărat peste tot pământul; în vremea aceea va fi Domnul unul singur şi tot aşa şi numele Său unul singur.
10. Ţara întreagă va fi prefăcută în câmpie de la Gheba şi până la Rimon, spre miazăzi de Ierusalim. Şi Ierusalimul va fi înălţat şi va fi locuit pe locul unde se află el, de la poarta lui Veniamin şi până la locul porţii dintâi, adică până la poarta din colţ, şi de la turnul lui Hananeel până la teascurile regelui.
11. Şi vor locui în el, şi nu va mai fi acolo blestem, ci Ierusalimul va fi locuit în siguranţă.
12. Dar iată care va fi prăpădul cu care Domnul va lovi toate popoarele care s-au războit cu Ierusalimul: trupul duşmanului va putrezi stând în picioare, ochii în orbitele lor şi limba în gură.
13. În ziua aceea va fi de la Domnul mare spaimă printre ei şi fiecare va apuca de mână pe aproapele său şi îşi vor ridica mâna unii împotriva altora.
14. Şi Iuda va lupta împotriva Ierusalimului, şi bogăţiile tuturor neamurilor din jur, aur, argint şi veşminte fără număr vor fi strânse la un loc.
15. Şi la fel cu acest prăpăd va fi prăpădul care va lovi calul, catârul, cămila, asinul şi toate dobitoacele care vor fi în acele tabere.
16. Şi toţi cei care vor fi rămas cu viaţă dintre neamurile acelea care veniseră să lupte împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine Împăratului, Domnul Savaot, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
17. Iar cele din neamurile pământului care nu se vor sui să se închine în Ierusalim, Împăratului, Domnul Savaot, nu vor avea parte de ploaie.
18. Şi dacă neamul Egiptului nu se va sui şi nu va veni, nu numai că ei nu vor avea parte de ploaie, ci va veni peste ei prăpădul cu care Domnul va lovi neamurile care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
19. Aceasta va fi pedeapsa Egiptului şi pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui în Ierusalim să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
20. În ziua aceea va fi (scris) pe clopoţeii cailor: «Sfânt lui Dumnezeu!». Şi vor fi căldările în templul Domnului ca năstrapele înaintea jertfelnicului.
21. Şi orice căldare din Ierusalim şi din Iuda va fi sfântă Domnului Savaot. Şi vor veni toţi cei ce vor să jertfească şi le vor lua şi vor fierbe carne şi nu va mai fi nici un neguţător, în ziua aceea, în templul Domnului Savaot.
