Zaharia – Capitolul 11
1. Deschide, Libane, porţile tale, ca focul să mistuie cedrii tăi!
2. Vaită-te, chiparosule, căci a căzut cedrul şi cei mai falnici, s-au prăbuşit la pământ. Văitaţi-vă, stejari ai Vasanului, căci a căzut pădurea cea deasă.
3. Se aude vaietul păstorilor, căci mândrele lor păşuni au fost pustiite; se aude răgetul puilor de leu, căci bogăţia desişurilor Iordanului a fost pârjolită.
4. Aşa zice Domnul Dumnezeul meu: «Paşte oile de junghiat».
5. Căci cei care le cumpără le junghie şi nu au nici o vină, iar vânzătorul lor zice: «Binecuvântat să fie Domnul, căci, iată, m-am îmbogăţit», şi păstorii lor nu le cruţă.
6. «Şi Eu nu Mă voi mai îndura de locuitorii ţării, zice Domnul. Iată că Eu voi da pe oameni, pe fiecare în mâinile vecinului său şi ale regelui său, şi vor pustii ţara şi nu-i voi scăpa din mâinile lor».
7. Şi m-am făcut cioban peste oile de junghiat din pricina neguţătorilor de oi. Şi am luat două toiege. Pe unul l-am numit «Îndurare», iar pe celălalt «Legământ» şi am început să pasc turma.
8. Şi într-o lună am stârpit pe cei trei păstori, căci sufletul Meu prinsese scârbă de ei şi sufletul lor nu Mă mai putea suferi pe Mine.
9. Şi am grăit: «Nu vă mai pasc! Cea care este de murit să moară, cea de pierit să piară, iar oile care vor mai rămâne să se sfâşie între ele!».
10. Atunci am luat toiagul Meu «Îndurare» şi l-am frânt, ca să stric legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele.
11. El a fost stricat în acea zi, iar neguţătorii de oi, care luau seama la Mine au înţeles că acesta a fost cuvântul Domnului.
12. Şi le-am zis: «Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o plătiţi. Şi Mi-au cântărit simbria Mea treizeci de arginţi».
13. Atunci a grăit Domnul către Mine: «Aruncă-l olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei». Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar.
14. Apoi am rupt şi toiagul cel de-al doilea, «Legământ», ca să stric frăţia dintre Iuda şi Israel.
15. Şi a zis Domnul către mine: «Ia lucrurile unui păstor nebun;
16. Căci, iată, Eu voi ridica un păstor nebun în această ţară care nu va umbla după oaia cea pierdută şi care nu va căuta pe cea rătăcită şi pe cea rănită nu o va vindeca şi nu va hrăni pe cea sănătoasă, ci va mânca pe cea grasă şi îi va smulge unghiile.
17. Vai de ciobanul rău, care lasă turma în părăsire! Sabia să lovească braţul lui şi ochiul lui cel drept! Braţul lui să se usuce cu totul, iar ochiul să rămână orb de tot!».
