Părinte, ce se întâmplă când conștiința se întunecă? De unde trebuie să înceapă omul atunci? Poate să-și regăsească curăția conștiinței lui?

Desigur. Trebuie să se lupte și să și-o spele cât mai bine poate de murdăria depusă pe ea, prin taina pocăinței. Adică se cuvine nu numai simplu să mergi la părintele duhovnic și să te mărturisești – acesta este un lucru foarte mic –, ci să-ți impună cel puțin un post aspru de 15 zile, să stai să citești canonul de pocăință sau Paraclisul. Și mai presus de asta se cuvine să plângi pentru păcatul tău și să ceri ajutor, ca să nu mai cazi iarăși.

După aceea, trebuie să mergi la duhovnic și să te mărturisești din nou. Iată, așa se sfințește omul, prin taina pocăinței. Așa se șterge păcatul sau reaua obișnuință. Și nu se mai repetă.

(O viață de jertfă – Mărturisirile Cuviosului stareț Samson Esper, traducere de Severin Alexandru, Editura Egumenița, Galați, 2010, p. 68)