prigoană

Sfântul Efrem Sirul ‒ drumul spre sfințenie

Alungat de acasă de către tatăl său, un preot păgân, Sfântul Efrem a luptat atât de mult pentru a-L iubi pe Dumnezeu, încât ochii săi s-au transformat in izvoare de lacrimi și toată viața lui s-a străduit să biruiască somnul, pentru a da timp rugăciunii. Fără să vorbească vreodată de rău pe cineva sau să spună cuvinte în zadar, Sfântul Efrem a fost condus de Duhul Sfânt în calea sa către Domnul, fiind învățat prin vedenii ce să facă și primind darul facerii de minuni și al izgonirii duhurilor rele. A lăsat prin testament ca trupul său să nu fie îngropat cu cinste, ci să fie pus în groapa străinilor, refuzând până la final să primească slavă.

„Cine mă va despărţi de dragostea lui Hristos?”

Iadul ştie că taina biruinţei omului cel duhovnicesc este alianţa, este legătura lui cu Domnul, cu Golgota; de aceea umblă să rupă această legătură.

Nu închide necazul înlăuntrul tău, ci prefă-l în rugăciune

Pe Apostolul Pavel l-a cercat duhul temerii spre a-i tăia strădania către Hristos, dar el a prins îndrăzneală şi a zis: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Galateni 2, 20). 

Catacombele Sfântului Sebastian – mormântul provizoriu al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

În secolul al III-lea, catacombele au devenit cele mai importante locuri de întâlnire pentru creştini, deoarece, timp de aproape 55 de ani, aici a fost mormântul provizoriu al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Astăzi, catacombele sunt unele dintre cele mai scumpe locuri de pelerinaj ale creştinătăţii, fiind în continuare învăluite în lumina mistică a „epocii de aur”. Inscripţia scrijelită de un pelerin pe peretele unei catacombe este la fel de adevărată şi pentru cei de azi: „în acest întuneric este lumină, în aceste morminte răsună cântări”.

Ce ne-a adus Revoluția? Ce ne-a răpit democrația?

La treizeci de ani distanţă, cei care mai trăim aici, pentru că marea parte a tinerilor au plecat, suntem mai individualizaţi, mai însinguraţi şi mai străini unii de alţii decât atunci când necazurile şi revolta ne unea. Parcă niciodată românii, care au avut în fibra lor ancestrală credinţa şi comuniunea, spiritul de prietenie şi de ospitalitate, nu au fost mai divizaţi. Ne-a împărţit şi ne desparte libertatea de opinie, de convingeri, de speranţe, de mijloace.

Invidiosul e duşmanul propriului său bine

Cel invidiat poate să scape şi să ocolească pe invidios; dar invidiosul nu poate scăpa de sine însuşi.

Firea omenească – între bogăția virtuților și ispita patimilor

Cât de bogată în virtute e firea omenească – într-adevăr după asemănarea lui Dumnezeu! Dar și cât de vicleană și rea e uneori! Toate aceste simţăminte, năzuinţe, porniri şi puteri ar rămâne nedescoperite în adâncul fiinţei omeneşti, dacă n-ar fi îngăduite ispite, prigoane, necazuri şi nevoi.

Să nu cedăm în fața descurajării

Adesea ne descurajăm în fața ispitelor. Întotdeauna să mulțumim lui Dumnezeu pentru încercări și necazuri, pentru că numai în astfel de momente ne demonstrăm credința, nădejdea și dragostea.

În momentele de cumpănă, Arhimandritul Cleopa Ilie primeşte ajutor de la Maica Domnului

Ascultând Dumnezeu rugăciunea lui, în noaptea cea de pe urmă, pe când se ruga, i-a grăit Maica Domnului din icoană, zicându-i: „Nu te întrista pentru tulburările de la Mănăstirea Neamţ, că le voi linişti eu! Dar să nu fii în îndoială!”. Căci un gând îi spunea să se ducă şi alt gând să nu se ducă la Mănăstirea Neamţ.

Teama întemeierii unei familii în vremuri grele

Dacă există încredere în Hristos, nu au nimic de care să se teamă. Anii prigoanelor nu erau grei? Oare atunci creştinii au încetat să-şi mai întemeieze familii?

Pagini