răspundere

Dacă milostenia ce o dăm nu este bine chivernisită, avem vreo răspundere în fața lui Dumnezeu?

La început, să dați bani acolo unde aveți încredere că nu vor fi prost întrebuințați, pentru a nu vă sminti. Dar și acolo unde ajutorul dat nu a ajuns să fie folosit bine, voi să aveți certitudinea că ați făcut tot ce ținea de voi.

Maica Domnului este modelul desăvârşit pentru toate mamele

Suntem o ţară creştină, cel puţin cu numele, o ţară în care practic toate femeile sunt botezate. Dar câte dintre ele se şi silesc să se asemene Maicii Domnului? 

Dumnezeu ne-a dat daruri și noi avem datoria să le facem să crească

După moartea noastră de aici, dincolo vom afla măsura noastră, până unde trebuia să ajungem cu schimbarea în bine.

Căsnicia cere o răspundere foarte serioasă

Părinţii Bisericii descriu viaţa căsniciei ca pe o foarte serioasă răspundere, ca pe o problemă dificilă. Este o osteneală şi o virtute luptătoare căsnicia, iar cel care se va antrena bine, după ştiinţa cea bună, intră pregătit în luptă.  

Trăim o viață, dar responsabilitatea e cât pentru șapte!

Trăiești o viață – viața ta e una, numai una; oricum ar fi, tu nu uita, cum ți-o trăiești, vei câștiga ori fericirea-n veci, prin ea, ori chin pe totdeauna!…

Nașii sunt datori să poarte grijă de finii lor

Biserica spune că fiecare dintre noi va fi întrebat de finii pentru care a mărturisit dreapta credinţa la Taina Botezului şi şi-a asumat responsabilitatea ajutării părinţilor în creşterea finilor.

Cât prețuim răbdarea lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi?

Dar pe când față de oameni adeseori ne împlinim datoriile cinstit ‒ din pricina fricii, sau rușinii, sau respectului ‒, față de Dumnezeu niciuna din aceste însușiri nu ne face în stare să întoarcem, la timp și cu dreptate, ceea ce datorăm, și asta pentru că oamenii ne pot trage îndată la răspundere, dar Dumnezeu nu ne trage îndată.

„Omul mai trebuie și învățat să știe ce să facă cu libertatea”

Părintele, duhovnicul nu se pot dezinteresa de viața celui încredințat lui cu scuza libertății ce o are acela.

Dacă copilul nu primeşte suficientă dragoste, sufletul lui se ofileşte

Dragostea nu este însă o emoţie confortabilă. Ea presupune grijă, răspundere, înţelepciune în relaţiile cu copilul. Ea este inseparabilă de severitate, exigenţă şi insistenţă în educarea lui. 

Individualismul, o boală a societății în care trăim

Individualismul nu a făcut decât să izoleze unul dintre scopurile principale ale creării omului. Omul nu este creat numai pentru el singur, el este creat pentru întreaga umanitate. Pentru că tragedia întregii umanități trebuie trăită ca fiind propria noastră nenorocire. Noi purtăm o răspundere și pentru cel care este lângă noi.

Pagini