rugăciune

Monahul Mina Diaconescu – prieten iubit al lui Dumnezeu, al oamenilor și al păsărilor cerului

Era nelipsit ziua şi noaptea de la strană şi împlinea cu sfinţenie datoriile călugăreşti. În timpul liber făcea ascultare la moara mănăstirii în tăcere şi rugăciune. Obişnuia încă părintele Mina să dea de mâncare la păsările cerului. Unele mâncau chiar din mâinile lui. La moartea sa, timp de câteva săptămâni, păsările din pădure se adunau pe cerdacul chiliei şi ciripeau cu tristeţe. De aici zburau în stol la mormântul bătrânului şi iarăşi ciripeau. Apoi se odihneau pe braţele crucii şi se întorceau în pădure.

Să fim atenţi la şoapta delicată a îngerului păzitor

Dacă suntem atenţi, tot timpul avem aşa o adiere fină, care ne spune ce-i bine: „Nu zice asta”, „Nu face asta”, „Nu pleca acum”, dar e delicată şi fără presiune: acestea sunt şoaptele îngerului şi dacă noi am fi atenţi la lăuntrul nostru, am sesiza aceste şoapte ale îngerului, care nu sunt cuvinte, ci înţelesuri.
Când mintea ajunge la culmea rugăciunii, se desparte de cugetările lumii.

Puterea vindecătoare a Sfintei Împărtășanii

La insistența lui, a primit cuminecarea și, deși se împărtășise cu conștiință curată și bucurie, a adormit șase ore. Când s-a trezit era sănătoasă cu desăvârșire! Profesorul Botkin, cel care îi urmărea îndeaproape starea de sănătate, văzând asemenea schimbare, a rămas pentru mult timp tăcut.

Cumplit păcat este defăimarea

L-am întrebat apoi despre un frate care avea rea faimă și nume și îmi spune el: «Crede-mă, părinte, nu a pierdut faima aceea». Auzind eu aceasta, am zis: „Uf!”.

Mândria este un păcat cumplit care poate să piardă orice dreptate a omului

„Doamne, ce este această nedreptate? Oare nu era fecior tânărul? Oare nu toată ziua și noaptea slujea și dădea slavă? Oare nu în toate zilele lui a postit și a pătimit rele?”

Ieroschimonahul Paisie Olaru – despre chemarea pentru viaţa monahală

Unii vin la mănăstire că văd slujbe frumoase, sau la îndemnul unor rude, sau din sărăcie în familie, sau că sunt puţin bolnavi, sau că nu se înţeleg în casă, sau ca să se pocăiască de păcatele tinereţii, sau ca să ajungă preoţi, sau din alte pricini. Însă cel mai bine este când vine omul chemat de Dumnezeu, prin glasul stăruitor al conştiinţei şi cu binecuvântarea duhovnicului său. Aceasta este cea mai frumoasă chemare de Sus la viaţa îngerească!

În momentele de cumpănă, Arhimandritul Cleopa Ilie primeşte ajutor de la Maica Domnului

Ascultând Dumnezeu rugăciunea lui, în noaptea cea de pe urmă, pe când se ruga, i-a grăit Maica Domnului din icoană, zicându-i: „Nu te întrista pentru tulburările de la Mănăstirea Neamţ, că le voi linişti eu! Dar să nu fii în îndoială!”. Căci un gând îi spunea să se ducă şi alt gând să nu se ducă la Mănăstirea Neamţ.

Să iubim noi primii. Să nu cerem să ne iubească alţii întâi

Să iubim noi primii. Să nu cerem să ne iubească alţii întâi. Cel mai corect este aşa: să nu ne intereseze dacă oamenii ne iubesc, ci dacă noi iubim pe Hristos şi pe oameni. Noi să ne facem datoria. În felul acesta sufletul nostru se umple de dragoste. Şi aceasta este taina care aduce pace şi care nu ne zdrobeşte sufletul în momentul în care ceilalţi nu răspund iubirii noastre.

Dezlipește-te de lume

Roadele de fapte bune ce ni le-a lăsat Hristos Să le-aduni prin milostenii, cât trăiești, aicea, jos.

Pagini